2002
Să trecem la depănat caste amintiri!
— Dă busuiocul mai tare,
invită larii la comemorare! —
Avar, firul vieţii nu-ngăduie prelungiri…
Semănai grozav de mult cu iubitul meu!
S-a încurcat în curcubeu, trălălăind după un leu,
mai mult ca sigur fost ateu de bronz,
rudă dactilă cu coleaşa vreunui bonz…
Aproape îţi şiroiau pe faţă gramineele,
gîndurile bulevardelor stelare, dispneele,
din ochi îţi izvorau trepte de înţelepciune incaşă,
urechile-ţi purtau trupuri cireşii, părtaşă
ţi-e materna cămaşă cu cruciuliţe dibace
de clinchete răzăşeşti orofite, insomniace…
Altminteri erai un om obişnuit, de alveole,
de pori ce piratează orhidee, cu gloriole
de capilare neînscrise la jocurile olimpice,
om de bucurii concave, convexe, arhetipice…
Semănai grozav de mult cu iubitul meu,
veşnic descîntat de smaraldin scarabeu…!
Doar că el suferise un infarct bonom
chiar în mijlocul unui fibrilant palindrom,
împiedicîndu-se într-un cumsecade joc de doi,
prea devreme pentru marea tatuare cu trifoi…
La intrarea în rai nu mai plăteşti cu cardul —
la intrarea-n poet îţi upgradezi hardul,
în cochilia de alabastru, îţi închini nardul…
Strămutarea în flacără se plăteşte cu miocardul…!
Cînd mor poeţii, spiritul sărută materia —
la gardurile inimii cresc nămeţii… Puzderia
de medalii, statuile războinicilor crînceni plîng,
calcă, distrată, Fortuna cu pasul stîng…
Treptat voi închide toate drept-parantezele…
Sst! La etajul ferestrelor de salcîm,
turiştii eternităţii încep cristalogenezele…!
Anaida şi Danaida
Mai caut ciocîrlii peste răzoarele patriei
şi-o turlă isteaţă să veghez savoarea pajiştei…
Înfiorările plopilor să-mi treacă de subsuori,
paludismele criblurilor, etichetelor, să se vîre-n lîngori…
Pamfletul ergonomic vă-mbie în eufonii,
fanoane de balenă înghit bone şi ultimii copii…
Purtătorii de stindarde sunt oameni simpli, paleolitici,
gerontocraţia-i gîrbovită de tîrnositele politici…
Spaima şi vina ne hotărăsc divinele orgi ale alegerii,
în culisele perisferei zăbrelitoare stau hingherii şi felcerii.
Cu Soarele mai poţi negocia, cu Dioscoride, ba!
Un etnograf şi-o geampara… Hei, Anaida şi Danaida!
Osiris ne mai surprinde din profunzimi de diorit
drujbele istoriei stîrnesc doina să le semene leit…
Ceai de tei, ceai de tei, vindecător de suflete şi mit,
nerolidol şi farnesol înălţător, simbol extravertit!
Am omis cîteva lucruri, domnule Evaluator :
felul în care anii iubesc copacii, negrul labrador,
nimicul dospind să-mi sperie grădina, urna tăcerii,
pofta ghearelor încrîncenate, geodele iubirii,
leul timorat cedînd partida de scrabble, pătlagina,
de cîte ori asperităţile dogmelor sfinţesc paragina,
întunericul ascuţindu-şi limba în dosare şnuruite,
împestriţarea cu litere, tornadele încuscrite,
trecutul ermetic şi prealarg viitor disponibil,
ambliopia mansardelor, preş-orizontul putrescibil,
ape regale pe aurul împăduririlor, estetica şterpelitură,
junghiul de vătămătură cu năsăditură, latifundiara bură,
strada mea consensuală, crestele-mi înzăpezite
— din matriţa ideală omis-am minţile-mpîslite — .
Şi Tisiphonele ce-şi stîmpără îndurerarea
cu fierea-pămîntului, negociindu-şi pulberea…
Ne-am născut din otrăţel — dezorientat oximoron — .
Venim cu tragere de inimă, plecăm prin apăsare de buton.
Şi-aş mai fugi în afara sinelui cîte zile-oi avea…
Vas floribund, serpentinele de carne ne-or tulbura…