Din „Casa cuvintelor”
Ca să spui adevărul
Nici prin gînd nu simţi cum dimineaţa,
prin faţa casei neuronilor tăi, trece silenţios
maşina de tuns cuvinte,cum gardul viu de sentimente,
dintre tine şi ceilalţi, e din ce în ce mai ornat
cu nervuri de sîrmă ghimpată;
nici prin gînd nu mai poţi pleca de acasă,
fără ca perdeluţa de sub pleoapa cuiva să nu fie
trasă discret într-o parte, pentru că, peste tot
în aer, în apă şi în pămînt, patria multimilenară a reînviat
viermii au ajuns la vîrsta zborului,
cerul a coborît, din nou, pînă sub creştetul capetelor,
şi-şi ţine sub strictă iluzie optică fiii rătăciţi în propria lor limfă.
Teoretic, tu eşti patria; practic, patria e-n toate cele ce nu-s
şi mîine vor face plajă sub neant.
Despre patrie, ca să spui adevărul,
nu trebuie să juri pe vreo carte;
Aceasta e ca scrisul, are un singur anotimp: acum!
Prin ordonanţe capilare
Numai aici, în gura cu placă dentară de rai etnic,
sîngele se transformă în apă şi apa e
tot un pămînt şi pămîntul o apă; numai aici e dincolo
de lumea de Apoi.
Din cerul gurii cad asteroizi mioritici, în gura cuvintelor,
cu iarbă pe limbă, lăcuste hulpave devoră nisipul
unei clepsidre cu mijloc de trubadur greieros;
numai aici viaţa e un credit cu dobîndă mai mare
decît moartea prin ordonanţe capilare.
Şantier în dezafectare
La capătul resemnării nu te aşteaptă
nicio băncuţă de lemn şi nu-ţi miroase călcîiul vulnerabil
niciun cîine de rasă; la capătul resemnării dormi în piatra
spartă de sculptori urologi, înfăşurat în nisipul unei statui
căzute în implozia unei cariere de calciu şi nimic
nu se compară cu locul din care, de bună voie, amintirile
ajung înaintea ta, fiind deja purtate de alţi pretendenţi
la mîna unei eternităţi de second hand – ca şi cum dincolo
de cuvinte cresc nişte guri, ca nişte basculante noi
încărcate cu guri la rîndul lor pline cu basculante vechi:
o coloană de guri pleacă, o coloană de maşini vine
toate cu acelaşi şofer adormit sub cerul negru al gurii
cu capul pe volanul unui dric de Formula 1 barat
Casa cuvintelor
E adevărat, pînă şi cuvintele trec prin stomac;
un chirurg genial mi-a refăcut trupul,
literă cu literă –
acum locuiesc într-un alfabet nou,
într-o limbă românească particulară.
Nu e mare lucru să port numele meu vechi,
mai greu e să fiu primit înăuntrul său!
Despre genii
Din cînd în cînd, din două una: or
Dumnezeu găseşte cîte o borsetă plină cu viaţă
şi o înapoiază amărîtului care a pierdut-o,
or, pur şi simplu plouă cu apă minerală direct
din munţii Cerului
Darwină
cei bogaţi îşi cumpără boli ciudate
cavouri tutankamonice,
cu piscine sub cruce; în timp ce
bietul măgar din Bethleem
nu are loc de odihnă
nicăieri
şi nici toate maimuţele
nu sînt oameni de rînd