NU AM PĂRĂSIT NICIODATĂ POEZIA

– convorbire cu METIN CENGIZ, Turcia –

 

 

Cînd l-am întîlnit pe Metin Cengiz (deşi, anterior, îi publicasem poeme în reviste de la noi) cel mai recent a fost la Iaşi, invitat fiind la Zilele „Convorbiri literare”. Venise împreună cu „beduinul” Naim Araidi, care de acum s-a dus la Domnul. Apoi am mai lucrat cu Metin şi la alte proiecte, am citit mai mult din poezia sa, i-am prefaţat o carte, tradusă în româneşte de Niculina Oprea. Apoi, din pas în pas, am ajuns la ideea de a avea această convorbire pentru cititorii revistei „Poezia”, apoi şi alte proiecte.

 

Metin Cengiz, născut la 3 mai 1953 la Göle – Kars, Turcia, este poet, eseist, traducător şi editor. A început studiile superioare la Universitatea Erzurum Ataturk, Departamentul de Limbă şi Literatură Franceză (1977), şi le-a finalizat la Universitatea Marmara, Departamentul de Limbă Franceză (1987). Din cauza ideilor politice, după lovitura de stat din 1980 a fost închis doi ani. Apoi s-a stabilit la Istanbul unde a fost redactor şi editor la diferite reviste, edituri. În 2005 a înfiinţat Editura „Digraf” (azi Şiirden), specializată în publicare de poezie.

A publicat 14 cărţi de poezie, poemele lui au fost traduse în franceză, engleză, italiană, spaniolă, română, bulgară, bosniacă, azeră, kurdă, maghiară, indiană. Are volume de poezie publicate în Franţa, Spania, SUA, Ungaria, şi, acum, România. A publicat şi cărţi despre aspecte teoretice/ critice ale poeziei turce. A tradus în limba turcă din creaţia scriitorilor Pablo Neruda, Eugène Guillevic, Jacques Prévert, Jules Laforgue, Aimé Césaire, Max Jacob, Gerard Augustin, Michel Cassir, Tahar Bekri, Naim Araidi, Jaime B. Rosa. A obţinut premiile literare „Behçet Necatigil” (1996), „Melih Cevdet Anday” (2010), Premiul Internaţional ,,Tudor Arghezi” (2011, Tg. Jiu, România), Premiul literar al oraşului Mersin pentru întreaga operă (2014), Premiul Special pentru Interferenţe cu limba şi literatura română acordat de revista ,,Convorbiri literare” (2015, Iaşi, România). Este membru al Sindicatului Scriitorilor Turci şi al PEN Turcia.

 

Marius Chelaru: Am văzut mai multe oraşe din Turcia, am trecut şi prin Erzurum, unde ai început Universitatea. Cum erau Göle, Erzurum în anii copilăriei tale?

Metin Cengiz: Göle e un orăşel. Altădată, formal, era în districtul Kars, din punct de vedere oficial. Acum e un oraş din Ardahan. Din nou, oficial. Undeva în fundul Turciei, între Erzurum şi Kars, un oraş între păduri. E un oraş frumos. Oamenii au o grămadă de timp. E aproape de Domnul. Cititul şi băutul… două căi de a omorî timpul. Le-am făcut pe amîndouă. Încă le mai fac.

Copilăria mea în acest oraş a fost fericită. Cel mai mult timp l-am petrecut imaginîndu-mi. Cartea pe care o citeam îmi arăta o lume nouă. Aşa am ajuns azi.

 

Marius Chelaru: Azi eşti un autor cunoscut, tradus în mai multe limbi străine. Din ce ştiu, primul tău poem, „Nasıl Şiir?”, a fost publicat în 1980… Dar cum a fost drumul tău spre scris, spre poezie? Sub ce auspicii au fost începuturile?

Metin Cengiz: Da, Cum e Poezia?/ Nasıl Şiir? Prima dată am scris poezie. Cînd eram copil mă ajuta să scriu poezie, şi mă gîndeam la poezie. Era diferită de roman, de povestire, era foarte diferită de filosofie. Mă ajuta să scriu poezie, dar nu îmi plăcea. Nu era ca marile poeme care îmi plăceau. Apoi am început să citesc romane. Poezia era doar un joc. Niciodată n-aş fi publicat-o. În oraşul meu şi aşa oamenii nu ştiau nu ar fi ştiut mare lucru despre poezie. Dar trăiau foarte aproape ca într-o poezie. Vorba lor era similară poeziei. Ei bine, am scris, de asemenea, şi un roman. Dar de fapt nu. Cuvintele mele erau ca o poezie. Apoi m-a atras politica. Mai multă filosofie, sociologie, roman, poem istorie… Nu am părăsit niciodată poezia. Şi mi-am trimis poemele la reviste. De la Kars la Istanbul, la Ankara. De la un capăt al lumii la altul. Aşa a fost. Poemele mele au fost publicate. Am fost închis pentru politică. Am stat în puşcărie. Am ieşit şi am continuat să scriu poezie. Am scris poezie, m-am gîndit la poezie şi am scris-o[1]. Aşa s-a întîmplat.

 

Marius Chelaru: Din ce ştiu, după ce ai ajuns să stai la Istanbul unde ai început să lucrezi ca redactor/ editor la diferite reviste, edituri, în 2005 ai înfiinţat editura „Digraf” (care azi se numeşte Şiirden), specializată în publicare de poezie. Cum este piaţa editorială de poezie pentru un autor, în Turcia? Dar pentru editor?

Metin Cengiz: În Turcia, nu toate cărţile de versuri sînt citite. Doar cărţile poeţilor populari sînt citite. Taxele sînt mari. Tipărirea este scumpă. Aşa că publicarea de carte de poezie nu este o afacere profitabilă. Se vînd ceva cărţi. Cărţile mele şi încă una…. Aşa că… continuăm.

 

Marius Chelaru: 4. Am fost la cîteva expoziţii în Turcia, una, de pildă, despre  Bediuzaman Said Nursi[2], altele legate de carte clasică ş.a. Turcia este o ţară în care poezia are o poveste fascinantă. Cum ştii tu că mai este privită şi abordată şi de publicul larg şi de poeţi poezia în formele clasice orientale în Turcia?

Metin Cengiz: Cum ştii, Bediuzzaman e un gînditor, nu un poet…

 

Imaginea este baza poeziei moderne

 

Marius Chelaru: Am scris de mai multe ori despre opera sa în revistele din România.

Metin Cengiz: Cărţile lui sînt foarte populare. Dar cei mai mulţi oameni nu le înţeleg. La fel cum nu înţeleg Coranul. Oamenii iau acele cărţi cu sentimente religioase. Dar ei nu vor cumpăra cărţi de poezie. Nu le citesc. Doar oamenii educaţi citesc poezie. În perioada otomană poezia era un instrument de educaţie. Împrejurimile palatelor erau cunoscute prin poezie, sufletul Imperiului Otoman. Acum nu mai e aşa ceva. Poezia modernă deja nu mai e înţeleasă. Poezia modernă e deja greşit înţeleasă. Oamenii scriu lucruri de neînţeles. Lucruri absurde. Ei cred că asta este poezie modernă. Pe cînd poezia modernă este productivă. Ea creează o lume nouă. Imaginea este clară şi inteligibilă. Imaginea este baza poeziei moderne. Dar imagine productivă. Imaginea creează sensul.

 

Marius Chelaru: Tu ai fost tentat să scrii, ai scris vreodată astfel de poezie?

Metin Cengiz: Acesta este înţelesul meu despre poezie. Da, scriu astfel de poem. Creator de imagine şi generator de sens.

 

Marius Chelaru: Schimbările apărute la începutul, şi apoi pînă după mijlocul secolului al XX-lea s-au regăsit şi în literatură, unde, în afară de o mai mare apropiere de ce se petrecea în Europa şi în lume, a fost o varietate interesantă de tendinţe, curente, mişcări particulare care au dus la imaginea de azi a poeziei turce contemporane, una modernă, interesantă, dar în care se întrevede, de la caz la caz, şi ce înseamnă istoria locului şi tradiţiile. Sînt lucruri care te interesează, ai publicat volume de eseuri critice ca Realismul socialist în poezia turcă între anii 1923 şi 1953, în 2002, şi Modernismul şi poezia turcă modernă, în 2003[3]. Cum vezi tu, azi, poezia din ţara ta ca atare, dar şi raportat la ce se petrece în Europa, în lume?

Metin Cengiz: Turcia este o punte între Europa şi Asia. O punte de gîndire. Regiunea Orientului Mijlociu beneficiază, de asemenea, de pe urma acestei punţi. Deci, modernizarea în Turcia este problematică, dar este şi unică. Din 1800 Turcia se modernizează. Se schimbă. Se transformă. Nu copie. Este o ţară originală. Trebuie să înţelegem asta. Şi ca să respingi tradiţia trebuie să o cunoşti bine. Trebuie să păstrezi avantajele tradiţiei. Aşa trăiesc oamenii. Nu ca în Europa. Nu ca în perioada otomană. Nu sînt musulmani ca arabii. Ca poet, trebuie să scriu acest adevăr. Poporul meu este entuziast. Este mistic. Crede în Allah, dar, de asemenea, bea şi rachiu.

 

Marius Chelaru: Călătorind prin cîteva oraşe din Anatolia şi discutînd cu unii scriitori despre cîteva nume mari ale literaturii turce contemporane, mi s-a spus că, de pildă, Orhan Pamuk (dar şi alţii) ar fi mai degrabă un „produs” mai mult occidental decît al Turciei, că ar fi alţi autori care ar trebui consideraţi reprezentativi. Crezi că e o opinie puţin răspîndită?

Metin Cengiz: Orhan Pamuk a scris Turcia. Dar aşa cum vrea Occidentul. Acum nu mai scrie. A primit Nobelul. Acum s-a eliberat. E mai frumos. Acum încearcă să înţeleagă Turcia. Occidentul nu-i iubeşte pe turci din motive istorice. Am văzut asta personal. Ei asemuiesc pe turci arabilor. Ori iranienilor. Aşa e politica. Ea nu vrea să cunoască poeţii. Dar, în Turcia, poezia este veche. Romanul e nou. Dacă vrei să cunoşti Turcia şi pe turci, ar trebui să le citeşti poezia. Nu un roman. Occidentul vrea scrierile orientaliştilor. Dar în Turcia sînt scriitori foarte buni. De pildă romancieri Ahmet Hamdi Tanpınar, Sabahattin Ali, Sait Faik Abasıyanık, Yakup Kadri Karaosmanoğlu, Oğuz Atay. Poeţi… Nîzım Hikmet, Fazıl Hüsnü Dağlarca, Oktay Rifat, Behçet Necatigil, Cemal Süreya…

Marius Chelaru: Mulţi au fost publicaţi la noi, pe unii i-am citit, despre parte am şi scris sau urmează să fac asta, cred (dintre cei amintiţi de tine, de pildă, Tanpınar Hüsnü Dağlarca etc.)…

Metin Cengiz: În zilele noastre… e greu să scrii după aceşti poeţi, dar nu imposibil. În pofida multelor dificultăţi cărţile mele au fost publicate în multe ţări. Sînt invitat la festivaluri. Am prieteni poeţi în multe ţări ale lumii. Dar acestea au însemnat puţine traduceri de poezie. Au dificultăţi în traducere. Poemele mele nu au fost traduse. Tu ai citit poate vreo două sute de poeme. Scrierile teoretice despre poezie nu sînt niciodată cunoscute. Sper că aceste dificultăţi vor fi depăşite. Tinerii… Sînt încrezător acum în cîţiva, tineri la ora asta.

 

Poezia e puternică în România

 

Marius Chelaru: Coordonezi activităţi editoriale, reviste, ai publicat şi autori români. Cum „se văd”, la ce nivel sînt cunoscute poezia/ literatura română în Turcia?

Metin Cengiz: Poezia e puternică în România. Sînt festivaluri în toate ţările. Tinerii scriu poezie diversă, originală. Traducerile sînt foarte importante şi pentru ţara ta. Din păcate, „centrul” poeziei e în două ţări  europene, anume Franţa şi Italia.

 

Marius Chelaru: Ai alcătuit antologii poetice care au fost bine primite de public[4]. Ai şi alte proiecte în acest sens?

Metin Cengiz: Am capul plin de proiecte. Dar nu sînt bani… Proiectele noastre cu multe ţări sînt pe jumate făcute. Festivaluri … Antologii… Premii… Cărţi… Dar nu oportunităţi.

 

Marius Chelaru: Vorbeşte-ne şi despre munca ta în televiziune. Ştiu că ai pregătit şi ai realizat o emisiune tv dedicată poeziei, „Şiir and Resim” la „Karadeniz” TV.

Metin Cengiz: A fost o experienţă bună pentru mine. Am devenit şi prietenul pictorilor. Am dobîndit o mai bună înţelegere a relaţiei dintre poezie şi pictură. Televiziunea e foarte importantă. Dar acolo nu poţi face ce vrei.

 

Marius Chelaru: Unul din volumele tale se numeşte Amărăciunea poemelor. De ce amărăciune?

Metin Cengiz: Te rog să ai în vedere poemele care rămîn în mintea noastră. Toate poemele din mintea noastră sînt despre durere, tristeţe. Sau poeme care conţin lecţii profunde despre umanitate. Poeme care arată adevărul. Cînd le citim, aceste poeme ne dăruiesc plăcere. Plăcere estetică. Atenţia noastră este prinsă sub influenţa poeziei. Numesc asta teoria efectului. Mai avem nevoie să citim poezia şi în acest context. Pentru critică.

 

Marius Chelaru: Un volum de eseuri al tău se numeşte Globalism, postmodernism şi literatură.

Metin Cengiz: Epoca noastră este epoca creării percepţii. Ne dirijează atenţia spre  unele locuri. Mergem şi o primim. O folosim. Citim. Efect. Poetul îl va distruge. El trebuie să creeze un contra-efect. El trebuie să arate adevărul. Posibilităţile lor sînt fără sfîrşit. Noi avem doar stilourile noastre.

 

Marius Chelaru: Ai fost de mai multe ori în România, ai ajuns şi la Iaşi –împreună cu Naim Araidi –, în 2015, cînd revista „Convorbiri literare” (în care apăruseră poeme ale tale) ţi-a acordat premiul Special pentru Interferenţe cu limba şi literatura română).

Cum e România pentru tine?

Metin Cengiz: Din păcate, cum ştii, Naim a murit… Iubesc România. Mi-a devenit apropiată. Am mulţi prieteni sinceri acolo. E o ţară ca o poezie. Oameni sinceri. Încă e intactă. Capitalismul nu i-a capturat încă. Şi un popor cultivat. E promiţător pentru poezie. Mai mult, sîntem apropiaţi unii de alţii. Avem o istorie comună. Deşi nu plăcută/ atrăgătoare întotdeauna.

 

Marius Chelaru: Să încheiem, nu înainte de a-ţi mulţumi că ai acceptat să avem această convorbire, cu proiectele tale.

Metin Cengiz: Mă gîndesc că putem face multe şi împreună. Poate legat de reviste, programe, festivaluri şi călătorii poetice… Îţi mulţumesc şi eu.

 

Interviu, traducere şi note de Marius Chelaru

[1] Din opera poetică: După potop (1998), Marea dragoste (1989), Crinul înfloreşte din propria-i otravă (1991), Cartea Cîntărilor (1995), În vremurile tinereţii (1998), Imnurile iubirii (2005), Viaţa şi Hazardul (2006), După potop şi alte poeme (2006), Poezii complete 1 (2007), Poeziile libertăţii (2008), Poezii complete 2 (2009), Reflecţiile sînt casa mea (2011), Statul şi lumea (2013), Poeme alese (2013), Amărăciunea poemelor (2015).

[2] Badiuzzaman/ Badiuzzaman (1873-1960) – Minunea timpurilor, Said – stăpîn. George Grigore a tradus, cu titlul Cuvinte. Din opera Risale-i Nur (Epistolele Luminii), în 2002, una dintre perlele înţelepciunii coranice de pe meleagurile Turciei. Cartea cuprinde un mic fragment din opera gînditorului turc, Risale-i Nur; am semnalat-o în „Convorbiri Literare”, decembrie 2002.

[3] Volumele de eseistică: Puterea poeziei (1993), Realismul socialist în poezia turcă între anii 1923 şi 1953 (2002), Modernismul şi poezia turcă modernă (2003), Poezia, religia si sexualitatea (2005), Poezia, forma şi stilul (2005), Globalism, postmodernism şi literatură (2008), Ce este ficţiunea? (2009), Cultură şi poezie (2010), Filosofia şi poezia (2011), Eseuri despre viaţă şi poezie (2011), Despre poezia lui Cemal Süreya (2012), Ideea de poezie la Platon şi  Aristotel (2013).

[4] Antologia poeziei moderne de la Baudelaire pînă în zilele noastre, în 2000, şi Florilegii ale poeziei franceze contemporane, în 2005