Cu opt ani în urmă Editura David Press Print din Timişoara a inaugurat colecţia „Bibliotheca Banatica”, intenţionând să înlăture un nedrept vid cultural din literatura noastră. Printre titlurile ce urmăresc readucerea unor personalităţi bănăţene în atenţia cititorilor se numără ediţia critică David O. Blidariu, Scrieri, I. Versuri (1924-1946), apărută în 2016, care anunţă o viitoare publicare completă a operei autorului.

„Acest prim volum al Scrierilor lui David O. Blidariu este un răspuns norocos la programul ce guvernează, din 2010, «Bibliotheca Banatica» şi care prevede restituirea integrală, prin ediţii ştiinţifice, a unor texte tipărite odinioară sau care au rămas, dintr-un motiv sau altul, inedite până acum.”, precizează Crişu Dascălu în Prefaţă (p. 9).

Prea puţin – ori deloc – cunoscut, David O. Blidariu a fost un cărturar umanist, militant pentru propăşirea şcolii româneşti şi un poet liric de mare sensibilitate: „unul dintre remarcabilii intelectuali ai Banatului, animat neîncetat de un sincer patriotism, pe care l-a ilustrat prin unele versuri dedicate marilor oameni ai neamului românesc şi prin neobosita activitate de profesor şi apoi de inspector general al şcolilor româneşti şi al Bisericii Ortodoxe Române din Macedonia grecească.” (Ibid., p. 9)

Organizat sistemic şi cronologic, volumul reuneşte materiale de referinţă pentru decodarea creaţiilor însumate: ediţie critică, text stabilit, studiu introductiv, tabel cronologic, notă asupra ediţiei, note, glosar, bibliografie şi anexe de Doina Bogdan-Dascălu şi Bogdan Mihai Dascălu; prefaţă de Crişu Dascălu.

Ediţia critică redă, pentru prima dată, toate poeziile scrise de David O. Blidariu: apariţiile antume din volume şi periodice, precum şi foarte multe versuri inedite, datate şi nedatate. Comentatorii Studiului introductiv analizează evoluţia pe etape şi trăsăturile definitorii ale imaginarului poetic. Investigaţia critică este plurivalentă şi racordată la numeroase surse istorice atât pentru textele finite, cât şi pentru variantele intermediare ori paralele.

Atitudinea rezervată a lui David O. Blidariu faţă de unele oferte editoriale ale contemporanilor s-a dovedit benefică: „El păstrează o atitudine distant-aristocratică faţă de trepidaţiile, mai calme ori mai violente, ale lumii literare, ceea ce îi permite să nu cadă în excesele fie în sens modern, fie invers, în sens tradiţionalist, ale confraţilor./ Departe de mode şi de modele, el îşi oferă şansa de a fi el însuşi pe toată durata anilor de creaţie. Dar libertatea de a rămâne consecvent cu el însuşi nu l-a împins spre manierism. […] Primejdia monotoniei este contrazisă, la tot pasul, de largheţea tematică a poeziilor scrise în tot alte chei stilistice şi de o inventivitate prozodică rară, peste tot, la noi.” (Doina Bogdan-Dascălu, Bogdan Mihai Dascălu, p. 11)

Traversând un climat literar efervescent şi bulversant, artistul a preluat influenţe diverse, fără a se ralia la niciuna dintre tendinţele dominante ale climatului interbelic. Pentru definirea esenţei estetice a versurilor exegeţii propun termenul eclectism, în sfera căruia introduc sentimentalismul romantic, unele reverii cvasimistice, realismul liric de sorginte biografică, grandilocvenţa sonorităţii şi a neologismelor, sarcasmul. Pentru a susţine eclectismul, citează motivul călătoriei, în care se intersectează panteismul şi panerotismul; percepţia frumosului divin, feminin şi poetic; rescrierea mitului prometeic în poemul alegoric Fiul lui Lucifer; posibile afinităţi cu lirica lui Eminescu, Blaga sau Arghezi.

Vitalismul, indicat de cercetători drept trăsătură majoră a creaţiei lui David O. Blidariu, se conjugă în versurile de maturitate cu elogierea trecutului de luptă pentru libertate naţională.

O temă fundamentală a creaţiei poetului o reprezintă erotica, femeia fiind admirată, omagiată sau, dimpotrivă, stigmatizată.

Spirit neoclasic, dar cu multe alte deschideri estetice, poetul mânuieşte cu dezinvoltură sonetul, specie de poezie fixă pe care o preferă; autorii Studiului introductiv subliniază că David O. Blidariu este primul sonetist din literatura bănăţeană şi remarcă şlefuirea meşteşugită a catrenelor, distihurile conclusive, rimele deosebite, sonorităţile semnificative pentru stările sufleteşti sugerate: „David O. Blidariu a fost un poet adevărat, care şi-a adunat inspiraţia din trei zone geografice extrem de darnice în această privinţă: Bucureştiul studenţiei, lumea balcanică, în care a trăit o bună parte din viaţă şi, apoi, spaţiul bănăţean, din care a pornit şi în care a revenit, dar de care, poetic vorbind, nu s-a despărţit niciodată” (Ibid., p. 29).

5