Somnul

Întoarce somnul

precum o cămaşă

pe faţă

nu sînt găuri de scurs vise

doar zîmbete care învaţă să zboare

fluturii din stomac

pe dos

dacă laşi somnul să se coacă

se nasc imagini odihnite

la deschiderea pleoapelor.

 

Îngeri

Permite-mi să cred

că îngerii au dinţii de lapte

şi muşcă din miezul calciului

unui Adam

el aruncă mănuşa

imprimă palmei o umbră

după care îngerilor

le cad dinţii cariaţi

şi înghit orgolii

pînă ce devin

bătrîni care bat cîmpii

şi scriu răvaşe

nu vă întoarceţi acasă.

 

Pînă mi se deschide inima

Între noi doi

uneori aşez o uşă

o fixez bine să nu se clatine

atunci cînd faci duş

lustruiesc balamalele

să nu scîrţîie

atunci cînd plîng

dar dacă şti

sînt doar două cuvinte

 

pînă mi se deschide inima

şi te invit la cină.

 

Nuanţe de roşu aprins

Închide-mă într-o oglindă

acolo pot să-ţi întorc surîsul

sau să probez

nuanţele de roşu aprins

memorezi imaginea pe de rost

însă nevoia de a fi surprins

te împinge să spargi

toate oglinzile locuite

de femei desculţe

şi cu ochii deschişi.

 

Umbra cuvîntului

Ţi-am şoptit numele

în crăpătura unui gînd

ţi-am intuit umbra cuvîntului

şi cu ea am desenat o pleoapă

să rămînă

un număr par şi pozitiv de priviri

să se ştie că

nu ţin morţiş

să mi te imaginez

doar cuvîntul să-mi acopere amăgirea.

 

A pune beţe în roate iubirii

Nu te mai strig

gîndul prinde contur

şi îşi sapă singur groapa

să se ascundă de ecourile din trecut

cu palmele la ochi

nu aud decît cohorta de paşi

pentru a pune beţe în roate iubirii

mă simt înconjurată

de amintiri scoase de la naftalină

dar incapabile sărutului iubirii.