III

Atunci când te gândeşti întrucât ai dorit tu neapărat

că se poate deschide un drum către celălalt

să se extindă limitele către întâlniri captivante

sau doar să se facă mai umană singurătatea

dacă-i destul că ai învăţat multe lucruri de care-nainte nu ţineai seama

încât să dispară neîncrederea către cine nu-ţi seamănă

să se oprească ocara pentru cel ce vrea

să-ţi semene

să treacă invidia către cel ce te întrece

să treacă dispreţul către cel ce ţi-a rămas în urmă

să fie biruită  teama în faţa celui care condamnă

să fie desfiinţată groaza pentru cel ce stăpâneşte

să se dizolve beţia puterii pe care pentru puţin timp

ai dobândit-o

atunci când luptai să scuturi noile lanţuri

puse după izbucnirea răscolirii tale

tu care lupţi pentru libertate şi apoi vezi

cum libertatea neîmpărtăşită de unii devine sclavie

atunci când încerci să-ţi micşorezi nesiguranţa

să nu te predai dorinţei de recunoaştere

să aduni cumva şi aroganţa ta ascunsă…

 

Acolo sus te găseşte poezia.

 

VII

Atunci când ţi-aduci aminte de peisaje sperând să le revezi

mari în asfinţit, munţi cu schimbări de culoare

oraşul în care te-ai născut, unde au fost înhumaţi ai tăi

cu uliţele sale strâmte, pieţele mici,

cu colinele laminate

cu oameni paşnici, altădată răzvrătiţi, cândva

cu baricade

cu muzică populară sau cultă pe-nserat, alteori

cu imnuri în zori

atunci când ţi-aduci aminte de oraşe străine incomplet

explorate

cu picturi şi teatre care iluminează spaţii

necunoscute până atunci

cu o mulţime de idei care se ciocnesc precum

maşinile pe piste

cu prieteni necunoscuţi care te-au sprijinit în toate momentele grele

atunci când îţi vin în minte situaţii din

anii trecuţi

căldura mamei, uneori chiar sufocantă,

emoţia când tatăl te-a recunoscut ca egalul său

entuziasmul dacă cunoşteai pe cei care te-ar fi

pecetluit

ameţeala la întâlnirea cu femeia ce ţi-a schimbat

viaţa

bucuria şi neprevăzutul la naşterea unui copil

regretul din pierderi, dezbinări sau anulări

ale speranţelor

durerea în urma morţii care nu credeai că va veni

vreodată

atunci când fără folos încerci să creezi din nou

oameni şi fapte

ca un tâmplar care reface vechiul mobilier cu materiale

noi

să repari ca pe nişte maşinării corpurile, ca să lucreze

ca înainte

să aprinzi cu inflamabile sentimente

incendiate în trecut

să-ţi renovezi sinele aşa cum se restaurează

monumentele antice

atunci când vezi că nu mai vorbeşti lumii precum vorbeai

doar cu tine însuţi, aşa că spui să le

abandonezi pe toate…

 

Acolo sus te găseşte poezia.

 

IX

Poezia vine cu  bicicleta, cu motocicleta, cu autoturismul ca să

te-ntâlnească

uneori vine ca o amazoană cu sabia ridicată

alteori te urmează caâd vii de la magazinul alimentar ca o

cerşetoare în zdrenţe

te târăşte ca o prostituată în abisuri fantastice

te recheamă la ordine ca o directoare la şcoala de corecţie

îţi apare în somn ca o fată

neprihanită

te înşeală trântindu-ţi în loc o slujnica a sa

pe care tu crezi că în sfârşit ai târât-o în patul tău

te înviorează prin porta-voce ca să strigi lozinci

politice

te încurcă dând întâietate preocupărilor tale

serioase

îţi umple cutia poştala a ambiţiilor tale, care acum este goală

te ademeneşte cu visuri de putere, de bani, de nemurire

te convinge ca o iubită infidelă că este numai a ta

te depăşeşte în încercarea de a scutura de praf conducătorii

morţi şi în acelaşi timp vii

îţi umflă iluziile până ce plesnesc ca baloane

se supără dacă nu vezi că ea încearcă să împrăştie

ceaţa

îţi cere ajutorul când o urmăresc puterile

cândva ignorate

îţi spune că şi atunci când le slăvea, pe ascuns le submina

îţi evidenţiază stereotipurile, îţi dărâmă ceea ce pentru tine este

de la sine înţeles

îţi şopteşte secrete pe care trebuie să le elucidezi

îţi scoate la lumină lucruri care zăceau în întuneric până atunci

până când, într-un moment te recompensează pentru devotamentul tău

îţi dezvăluie adevărul, îţi spune clar că ea

aparţine tuturor.

 

Acolo sus poezia găseşte pe fiecare dintre noi.

 

Traducere de Andreas RADOS