POEZIE ALBANEZĂ

 

Pal SOKOLI

Poetul kosovar Pal Sokoli s-a născut la 15 aprilie 1959 în satul Hadonig al Ghakovei. În 1985 a absolvit Facultatea de Filozofie şi Sociologie la Universitatea din Prishtina. Din 1994 trăieşte, scrie şi publică în Germania. A debutat editorial cu volumul de poeme Inel de sînge (2008) Este membru al Uniunii Scriitorilor, Artiştilor şi creatorilor albanezi din Germania. Pal Sokoli aşează în realitatea sufletului său sursele de inspiraţie ce i-au devenit obsesive. Detaliul concret creează „tabloul” cognitiv unde, pe lîngă atmosfera uşor elegiacă şi de atitudine, se insinuează nota discretă a unui unic sens; sensul amplu al existen­ţei. Este de fapt, o creaţie ce are darul de a capta în versuri lapi­dare, anumite raze ale unui vital curcubeu şi un „dar” specific de a le simţi prezenţa. Structural, Pal Sokoli e un poet meditativ, percepe realul mai totdeauna sub imperiul revelaţiei. în fine, e o sincerita­te aici exclusiv dureroasă care ne relevă un suflet tulburat de întîmplări adesea grave, cuprins de nostalgia purităţii mereu aflat într-o tensionată confruntare cu sine. Complementare şi interferente între elementul plastic şi cel muzical, aceste versuri tind să fuzioneze intermitent. Victor STEROM

 

Eu şi piatra

Într-un munte străbătut

Piatra înţepată

Piatra neagră

Întreb cît cîntăreşte

 

Spune sînt hotar

Întreb despre rănile

Îmi vorbeşte slavoneşte

 

Întreb despre vîrsta

Dumnezeule

Îmi vorbeşte albaneza

Şi albanezeşte plînge

Precum eu

 

Naşterea oare întîrzie

Vocea dulce a mamei

Cheamă scrumul sufletului

Ars în flacăra timpului tunetelor

Piatra şlefuită

În munţii chinului

Singuratică cheamă setoasă

În portul întîlnirilor

Să limpezim sîngele

Inima îi bate în Kosova

Oapul în Tirana

Braţele… Ulchin

Preşeva şi Shkupi

Port dureri

Iubire pentru a se adăpa

Pe muntele ars

Peste mormîntul uitat

Arunc pietre

El creşte

Eu îmbătrînesc înainte de naştere

Traducere de Baki YMERI

 

 

Sadik KRASNIQI

Poet, prozator şi eseist Sadik Krasniqi s-a născut în comuna Lukar din împrejurimile Prishtinei la 24 Mai 1961. Facultatea de Limbă şi Literatură Albaneză a absolvit-o la Universitatea din Prishtina. Creaţiile sale literare au apărut în mai toate revistele şi ziarele albanaze din Kosova. După ce a debutat în antologia, Os şi sînge, alături de 12 poeţi albanii care trăiesc în Germania, îi apare primul volum de versuri Oftat în urnă (2008). Tonul detaşat şi implicat dacă pot spune aşa, îndrăznelile expresiei metaforice, accentele dramatice, inflexiunile de ordin moral, stau mărturie în versurile poetului Sadik Krasniqi în care imaginile pictu­rale, simbolurile, aluziile ori sintagmele ideatice, transmit o tensiune lăuntrică deosebită. Sadik Krasniqi îşi caută drumul propriu în poezie dorindu-se a fi el însuşi, întrebînd şi răspunzînd cu o gesticulaţie reflexivă şi re-trăiri sugestive şi revelatoare. Înfrigurat în faţa realului, reconstituie prin vers lapidar şi meditativ momentele semnificative. Aşadar, poetul Krasniqi porneşte de la propensiuni reale vrînd să confere poemului solemnitate, articulaţii intime, certe, resti­tuind o adevărată vibraţie lirică. Victor STEROM

 

Lacrima vieţii

Picură lacrima pietrei

Peste ochiul acoperit

Pupilei îi dă verdeaţa

Şi răsare lumina pe lac

 

Picură sufletul osului

Vulturul îşi ia zborul

Trecînd dincolo de curcubeu

Aruncînd căciuli peste leagăn

 

Picură luciul peste pleoapă

Cu sărutări fecioara acoperă soarele

Umbrele măsoară lungimea zilei

Prin tremurul lunii speriate

 

În sînge pură durerea

Cîmpiile se umplu cu maci

Stelele coboară peste lanurile Kosovei

Cînd oftatul reînvie răsuflarea

 

Delir verde

La acest sfînt izvor

Cu sete nepotolită

Apa celor trei sute de primăveri beau

Rănile mi se înverzesc

 

Vîrtejului îi împrăştii spuma

Şi găsesc venele umede

Ale unei sălcii albastre

Cu umbra plină de rouă

 

Din ochi întorc cursul apei

În mreaja acvatică

Şi devin păianjen

în apa sărată a vîrtejului

 

Cu picături pe buze

Mă prind frisoanele Zînei

Trei sute de ani aştept un fulger

Să-mi scoată din pupile delirul verde

 

Oftatul devine fluture

Pentru acel suflet ars

Oftatul devine fluture

în primăvara gri

Lăsînd durere pe florile cenuşii

Pentru acei ochi secaţi

Lacrima devine stea

Şi cade lumină

Pe mormintele ochilor deschişi

Pentru acele buze cenuşii

Săratul devine mierlă

Fîlfîitul aripilor albe

Tremură luniţa lacului

Cu valuri umplute cu dor

 

Traducere de Baki Ymeri