anunţ matrimonial

te chem femeie nenumită

să-mi vii în visul nevisat,

dar la chemare rămâi surdă

și uiţi, și uiţi că te-am chemat.

 

te chem, te chem mereu, femeie

dar la chemare n-am ecou

și dacă sterp rămâne visul

eu o să mi te chem din nou

 

să-mi vii femeie cu ochi verzi,

cu părul blond, picioare lungi

să-mi vii în visul nevisat

și spleenul inimii s-alungi.

 

războiul rece

chiar dacă n-am să cosesc

un fir de iarbă

voi ţine așa de-al naibii

o coasă în mână pentru impresie

poate, poate,

din postura de care pe care

beligeranta moarte

va consimţi

la încheierea unui nou armistiţiu,

răgaz suficient

pentru continuarea înarmării

cu betaloc-zok și aspacardin

amin!

 

Atropos

Stăpână pe viaţa mea, stăpână pe barcă

Este Atropos, cea de-a treia Parcă,

Ce firul vieţii mele îi stă la îndemână

De vreme lungă încă sub foarfecul din mână.

 

Cu ea călătoresc de mult în barcă

Și-i simt în ceafă suflarea rece, parcă

Ce mă îngheaţă deseori și mă dezgheaţă

Și fir-ar mâna ei de viaţă…!

 

Când altul stă pe firul ei cu foarfecul

Și face să-i dispară farmecul.

 

Poem (1)

din colivia trup

mereu evadează

pasărea lyră a Domnului:

Sufletul!

 

Poem (2)

bântuie-mă tristeţe

sunt lampa ce-o pâlpâie fluturi!

inelul de logodnă

în acea noapte senină

cu stelele cât iepele

și telescop ultramodern

i-am dăruit un inel

mare cât inima planetei Saturn.

l-a privit și mi-a mulţumit

riscând un sărut

ante portas.