„Poezia”, nr. 4 (82), iarnă 2017

 

ALEXANDRU MĂRCHIDAN

Cina

din cînd în cînd

mai cinez și acasă

și astfel nu mai stau la rînd

la împinge tava pe masă—

de obicei mănînc pe pîine

cam 33 de cuvinte deodată,

asta pînă acum,dar de mîine

mă voi sprijini pe toată

poezia română contemporană,

și, pe aripile ei purtat, voi

putea chiar ieși din ţară

la conferinţe literare unde meniuri noi

voi servi-n vase de lumină

și-mi voi diversifica activitatea literară

din această pricină,

mai ales la cină!

 

ALEXANDRU SFÎRLEA

SCRISOAREA DIN SFÎRLEZIA

Firmamentul literaturii române

a început să fie brăzdat

de o mulţime

de stele căzătoare,care,ciudat,

au lăsat în urma lor atîta fum,

că ne-au intoxicat

toate sentimentele culturale—

ceea ce vă scriu eu acum

nu sînt dezvăluiri senzaţionale,

e mai degrabă un strigăt de siliciu,sincer,

pe care-l ridic

pînă în al nouălea cer,

spre cei din Uniune,

deși sînt conștient că nimic

bun,nici o minune

nu se va-ntîmpla

și strigătul meu va deveni o flamă degerată,

ba chiar că se va încerca

să mi se-nchidă gura,

să mi se vină de hac, odată și-odată,

așa că,pentru a-mi salva poezia,

și, implicit, literatura,

am fugit în Sfîrlezia!

 

GHEORGHE CALAMANCIUC

pedeapsă

Aș putea să scriu cu de aur stilou,

sau să-i dictez secretarei,

dar ascult de-al inimii ecou.

 

Și scriu cu lacrima fecioarei—

Ce vor zice cititorii de asta?

 

Nu știu,dar știu că doar așa poemele mele

vor răzbi în vasta

și mîrșava lume a literarelor stele,

așa că voi fi iertat.

 

Se vor speria de ele doar cei ce-au trădat

limba română,cuminţenia ei,

eu spre repaus i-am îndemnat.

 

Aș putea să scriu zilnic tomuri întregi,

dar tu, cititor, mă-nţelegi

 

Că tot ce-i prea mult,orice s-ar zice,

creează paradisuri ironice!

 

CLAUDIA BOTA

Am rămas

Am rămas,dar nu voi mai rămîne

La margine de astăzi,ieri și mîine,

Nu voi rămîne doar un cînt de vers,

Sau o culoare ștearsă-n Univers.

Nu voi rămîne doar un gînd de bine,

Nici doar un vis al iernii care vine,

Și nu voi fi nicicînd în viitor

Un artist plastic sau poet minor.

Nu voi rămîne-n poarta vieţii tristă

Cît timp cuvîntul dor încă există.

Nu voi rămîne multe,bunăoară,

Dar sigur voi rămîne profesoară.

Pe vreme bună sau pe vreme rea,

Eu merg cu drag la curs la școala mea!

 

IOANA HAITCHI

Singurătăţi

Mi-am rupt bani de la gură

Să pot să scot o carte,

S-o dau la editură,

La Cluj,deci nu departe.

Monșer,șef-editorul,

Cînd a văzut-o, plîns-a

De bucurie,flerul

Lui îi spunea de dînsa

Că -i foarte,foarte bună.

 

Și m-a rugat, precum pe Dumnezeu,

Să îi mai dau volume la tipar,

Și-am început să scriu și mai mereu

Luam cîte un premiu literar.

Și mi-am deschis și bloguri și-acum am

Mii,mii de prieteni,chiar din ţări departe,

Sînt ruptă de-oboseală după program

Și-am poft-acuma de singurătate.

Și totul a pornit de la o carte…

 

DANIELA OUATU

Ploaia împăcării

(fragment)

Mai mereu, cînd m-agăţ de cuvinte,

că mai fac și așa ceva

ca profesor-diriginte,

în jurul meu totdeauna

se iscă furtuna

 

le evidenţiez elevilor

fragilitatea eternităţii scriitoricești

 

și le explic tuturor

că trebuie serios să muncești

și să nu crezi în miracole

 

poezia română

se întinde abia pe cîteva secole,

dar deja e plină

de fantasmele

versurilor rele

 

vorbele mele

sper să aibă ecou,

mai ales cele

spuse printre-ncruntări,

cum le spun mai nou,

și am mari așteptări

de la noua generaţie

 

să-mi înţeleagă sentimentele

și sincera mea situaţie

de călăuzitor

în așteptatul și, sper, fericitul

lor viitor

 

în zilele cînd plouă,

mai ales,

cuvintele

mele au mare succes—

Dumnezeu știe de ce!