Luminiţa Suse, Winter fire, tanka and photographs, Éditions des petits nuages, Ottawa, Ontario, Canada, 2016, 66 p.

O călătorie frumoasă în lumea păsărilor, cu paşi delicaţi pe strune de imagine şi cuvânt, în haine stil tanka, propune cititorilor Luminiţa Suse, autoare care trăieşte în Canada, colaborând la diverse publicaţii de gen de pe continentul nord-american (şi nu numai – de altfel, la finalul cărţii sunt enumerate parte dintre acestea, unde au apărut, iniţial, poeme din carte). Am întâlnit, în timp, numele său şi în publicaţii din România; şi în revista „Poezia” am mai amintit de creaţii sale, şi despre viziunea/ felul său de a scrie tanka, cu mai multe prilejuri.

Sunt imagini pline de delicateţe, din viaţa păsărilor şi comuniunea lor cu natura, într-o carte îngrijit realizată, care, împreună cu cele scrise de Luminiţa Suse, creează premizele unei lecturi plăcute. Încheiem cu un poem pe care îl transpunem în versiunea română: „gâşte neliniştite/ au vânat norii/ până la ziuă/ ninsoarea/ mi-a umplut visele”.

*

Magdalena Dale, Luminiţa Suse, Shore lights/ Lumini pe ţărm, secvenţe tanka, ediţie bilingvă engleză – română, Éditions des petits nuages, Ottawa, Ontario, Canada, 2017, 68 p.

Cumva în aceeaşi manieră cum a fost elaborată Winter fire este construită şi această carte, la care colaborează două autoare cunoscute în lumea autorilor de lirică niponă pentru tanka. Şi aici, fotografiile cu teme diverse, unele dintre ele delicate, toate părând a fi alese după atent – design-ul şi concepţia copertei sunt semnate tot de Luminiţa Suse, Poemele sunt grupate în secţiunile: Armonii de shamisen, Lumini pe ţărm – care dă şi titlul volumului, şi a treia şi ultima, Nori trecători. La final sunt câte note şi explicaţii care pot ajuta cititorul să se apropie mai lesne de universul surprins în vers de cele două autoare, şi scurte note biobibliografice despre acestea.

Poemele – nu toate în stilul „clasic” tanka (unele părând a fi ca un construct de haiku „prelungit”, de pildă, dar am putea vorbi şi despre alte aspecte – modul de „îmbinare” al planurilor/ versurilor ş.a.) şi în ce priveşte tema iubirii/ melancoliei/ dorului – se referă la o tematică variată, de la dragoste („a te opune iubirii/ este a încerca/ să ţii sub control/ căderea florilor de cireş/ primăvara”) la mituri/ legende/ prejudecăţi/ locuri depărtate (din Japonia în  Bosfor ori Sevilla ori la Alhambra, ori în Serra Nevada ori…; de pildă: „în croazieră/ pe furtunoasa Mare Egee…/ trebuia să fi aruncat/ mai mulţi bani în Fântâna Trevi/ să-l îmbunez pe Oceanus”), copilărie/ curgerea timpului („frunze îngălbenite/ în luna august…/ cum ignoram/ trecerea timpului/ când eram copil”) oraş, legătura cu natura ş.a.

O carte atent lucrată, semnată de două autoare care cunosc bine genul, cu poeme scrise în tonalităţile şi maniera în care, în general, este perceput/ înţeles azi acest tip de poem în Occident.

*

Okakura Kakuzō, Cartea ceaiului, traducere din limba engleză de Irina Holca, ilustraţii: Valeria Moldovan, Editura Nemira, Bucureşti, 2008, 122 p.

Semnalăm pe scurt (mai amplu am scris în „Convorbiri literare”) o carte interesantă şi despre care s-a discutat nu puţin în lume, Cartea ceaiului a lui Okakura Kakuzō, cel care spunea: „Filosofia ceaiului nu e doar o sumă de concepte estetice, în accepţia obişnuită a termenului, deoarece exprimă şi ideile noastre  etice şi religioase despre natură şi om.”

Ceaiul are o istorie ca o adevărată poveste, în firele căreia se unesc, ca în apele unui fluviu, alte şi alte poveşti, legende. Istoria utilizării ceaiului ca plantă medicinală este dificil de descâlcit, încă, poate, dar sunt unele surse care plasează asta undeva cu două-trei secole înainte de sfârşitul primului mileniu î.Cr. În China, de altfel, ceaiul este considerat una dintre cele „şapte lucruri necesare în viaţa de zi cu zi”.

Lectura acestei cărţi este nu doar o călătorie în lumea aparte a ceaiului, ci poate „oferi” cititorului şi alte şi alte „drumuri” înlăuntrul său sau înspre alte înţelesuri ale felului de a vedea lumea. Important e să înţelegem şi că, în artă dar şi în viaţă, „cu cât chemarea e mai umană, cu atât răspunsul nostru e mai profund”.

 

*

*              *

Între 19-21 aprilie am participat la mai multe manifestări la Constanţa (la Uniunea Democrată a Tătarilor din România, la o activitate a cenaclului „Mihail Sadoveanu ş.a.) dar şi la a opta ediţie a Festivalului Internaţional de Haiku-Haiga/ Haiku Şcolar (care a avut loc între 21-25 aprilie). Dat fiind că este un eveniment internaţional, care a avut loc în România, începând cu numărul de vară am prezentat cărţi şi reviste primite cu această ocazie. În acest număr încheiem acest demers.

*

Florin Grigoriu, Al doilea an de haiku, pictura de pe copertă: Iulia Grigoriu, coperta: Mihaela-Mariana Cazimirovici, Editura Amanda Edit, Bucureşti, 2017, 100 p.

Florin Grigoriu este un nume cu care ne-am întâlnit deseori în această rubrică, cunoscut autorilor de gen de la noi, aşa că nu voi reveni cu detalii despre viaţa şi cărţile sale. Iar cei care nu îl cunosc îşi pot face o idee despre stilul acestui autor, felul în care se foloseşte de aspectele formale şi de fond ale genurilor abordate, şi din exemplele de mai jos.

Din ce înţeleg din titlu este o a doua carte de acest tip, sau cel puţin parte a aceluiaşi tip de demers care, aşa cum îl văd aici, pare un concept interesant. După o „prefaţă” tot din poeme ale autorului, urmează textele grupate pe luni, iar lunile (cu denumirile vechi şi noi, exemplu: aprilie – prier) pe zodii. Toate însumând 366 de texte, fie ele în haine ca de/ stil haiku ori, uneori, de senryu (50/ 19 februarie: „-La vale, moşule?/- Mă doare-un genunchi,/ băiete, şi-s surd!”), cel din urmă fiind datat, firesc, 31 decembrie. Unele sunt ziceri/ zicători/ proverbe de-ale neamului transpuse după conceptul său (44./ 13 februarie: „Spune-mi ce ştii/ despre ai tăi,/ să aflu cine eşti!”), altele ne-ar putea aduce aminte de lumea copilăriei (49/ 18 februarie: „Număr oi–/ lipseşte tocmai aceea/ care-mi aduce somnul”), altele despre politică şi viaţa de zi cu zi (305/ 31 octombrie: „Must şi pastramă –/ nimic despre alegeri/ şi noi candidaţi”), ori legătura cu cei care nu mai sunt (248/ 4 septembrie: „O pomenire –/ şi la şapte ani/ slujba pe fugă…”).

Aşadar notăm acest concept interesant, un fel de jurnal mai altfel. Încheiem cu poemele 270/ 26 septembrie: „Predica de pe munte–/ doar ascultând/ poţi urca spre cer”, şi 214/ 1 august: „Cireş în august –/ scorbură veche/ cu un nou stup”.

 

Alte cărţi primite la festival

*

Şerban Codrin, Rodierul, cuvânt înainte (Şerban Codrin, clasicizare şi experiment în discursul poetic) de Aureliu Goci, Editura Betta, Bucureşti, 2016, 236 p; Testamentul din Strada Nisipuri, cuvânt înainte (Poezia lui Şerban Codrin. De la expansiunea experimentelor, la aspiraţia clasică) de A. Goci, Editura Betta, Bucureşti, 2017, 538 p.

Unul dintre cei mai interesanţi autori de lirică niponă de la noi din ţară, şi cu o veche „carte de vizită”, încă de la începuturile coagulării în România a Societăţilor de Haiku, este Şerban Codrin (ale cărui cărţi le-am primit în timpul festivalului, dar la Iaşi, nu la Constanţa), despre care am amintit în dese rânduri în „Biblioteca haiku” şi legat de volumele sale de poeme „occidentale”, în care are un stil cu amprentă personală.

Acum, dar fiind specificul rubricii, doar vom semnala două volume recente ale sale, Rodierul şi Testamentul din Strada Nisipuri, cu subtitlul („întrezărit şi alcătuit în Infern, Purgatoriu, Paradis şi Mult-mai-Presus o dată cu oculta dispariţie a inscripţiilor de la o poartă la alta pe vremea grozavei călătorii”), cărora le dorim cât mai atenţi cititori, şi despre care ne propunem, în măsura posibilităţilor, să scriem mai amplu cu alte prilejuri.

*

Clelia Ifrim, Poeme de dragoste/ Love poems, poeme alese, scrise între 2009-2014, ediţie bilingvă, versiunea engleză aparţine autoarei, Editura Limes, Floreşti, judeţul Cluj, 2017, 90 p.

Despre Clelia Ifrim şi alte scrieri ale sale decât cele legate de lirica niponă (este o autoare recunoscută în domeniu, publică în reviste din ţară şi de peste hotare, traduce creaţii ale unor colegi de breaslă) am mai vorbit şi cu alte ocazii, şi aici, şi în „Convorbiri literare”. Acum, dat fiind specificul rubricii, doar semnalăm apariţia unui nou volum al său, în care cultivă metafora în versuri în „stil occidental”, cu o tematică, deşi titlul ar trimite numai într-o „direcţie”, destul de variată, cum poate fi şi dragostea (despre refugiaţi, ocean, iubiri depărtate, aşteptări, singurătate şi dorinţă ş.a.), şi încheiem cu un poem, Zori: „Cu pietre alung pasărea singurătăţii./ Nu spune nimic./ Se întoarce în zori/ şi ciuguleşte pământul,/ de pe mâna care scrie”.

*

Iulius Preduşel, Istoria Dobrogei, vol. I – Dobrogea preistorică. De la începuturi până la epoca fierului, 320 p., vol. II – Dobrogea geto-dacică, 314 p., cuvânt înainte Sorin Marcel Colesniuc, Editura Nex book, Constanţa, 2013

Este multă muncă de documentare şi mult efort de înţelegere în această carte, cu o tematică de interes, la întocmirea căreia autorul a pornit ca autodidact. De aici poate, şi unele aspecte discutabile cel puţin în modul de selectare şi de abordare al surselor (multe de pe internet, dar şi acestea şi parte dintre cele scrise de multe ori neverificate documentar/ ştiinţific/ cu discernământ), fapt care conduce de multe ori la idei/ analize/ opinii diferite de ale specialiştilor, însă uneori şi mai puţin verosimile/ rezonabile (de pildă: nu poţi vorbi despre creştinism pe teritoriul nostru cu cca. un mileniu înainte de a apărea Iisus; sau diverse „potriviri” cum ar fi cele din capitolul Istoria reală – antidot pentru dominaţia mondială). Pe de altă parte, sunt adunate/ citate şi multe documente/ analize care pot ajuta, cu discernământ, pe un eventual cititor interesat de istora Dobrogei, La fel putem zice şi despre al doilea volum (despre o perioadă fecundă şi cu multe de spus din istoria Dobrogei), ca şi în cel anterior, alături de lucrări ale unor nume de referinţă din istoria noastră şi nu numai, sunt şi citate/ folosite/ analizate altele în care citim diverse alte aspecte legate de vechimea unor aşezări, de rolul şi influenţa strămoşilor noştri sau chiar care ne-ar duce cu gândul la Erich von Däniken şi extratereştri sau ceva de acest gen.

Una peste alta, de remarcat încă o dată munca lui Iulius Preduşel, ştiind că are peste 85 de ani, şi a găsit cu cale să îşi folosească timpul pentru a înţelege mai bine trecutul locurilor în care trăieşte şi a ajuta şi pe alţii  (şi) prin aceste cărţi de popularizare, şi mai puţin fundamentate întrutotul din punct de vedere ştiinţific, în măsura posibilităţilor, să se apropie de Dobrogea şi astfel.

 

REVISTE

Ginyu, nr 76, din 19.10.2017

Multe texte/ mesaje/ grupaje de poeme (Selected 7 haiku – selectate dintre cele apărute în timp în Ginyu) sunt dedicate aniversării celui de-al douăzecilea an de la apariţia primului număr al revistei; printre semnatari: Suketada Sakai, Eiko Kukuminato, Mohammed Bennis, Bill Cooper, Georges Friedenkraft, Santosh Kumar, Judt Vihar, Ban’ya Natsuishi, Sayumi Kamakura, Toshio Kimura, Shin’ichi Suzuki, Kyoko Matsumoto, Ryuji Yamagishi, Nobuyoshi Kojima, Kunihiko Saito, Yoshitomo Abe, Tateo Fukutomi, Hideki Ishikura, Ichitaro Yamamoto, Nobuyuki Kawaguchi, Akikatsu Kayou, Maki Osato, Ayuhito Ohashi, Shizumi Takahashi, Yoshihiko Furuta, Tosei Senkawa, Bakuin Shinto, Hinako Fukuoka, Hasho Hasegawa, Jisei Shimizu. Apoi texte critice/ book reviews semnate de Hideki Ishikura, Usha Kishore – despre antologia WHA 2017, texte-raport despre conferinţe WHA, eseuri, poeme haiku, şi ca de obicei, în final, Ginyu Haiku Gallery, în care o regăsim pe Lavana Kray din România, din nou.

Câteva poeme din paginile revistei (inclusiv din cele care au constituit exemple din antologia WHA): Ichitaro Yamamoto – „Somn de după amiază;/ toată muzica se întoarce/ în mare”; Jose Manuel de Vasconcelor (Portugalia) – „Amintirea este arta/ de a cădea/ în secretele viitorului”; György Vermes – „Eşti singur?/ Pentru că ridici ziduri/ în loc de poduri”; Clayton Beach – „vocile/ zeilor uitaţi de mult/ mor pe retina mea”. P. Tsogtnaran (Mongolia interioară) – „E un adevărat personaj mongol/ spală un suspin/ cu sudoarea unui cal”; Vũ Khánh (Vietnam) – „Îi ofer tatălui meu/ o legătură aprinsă de inimă/ şi paginile unei cărţi”; Rikido Tomikawa (Japonia şi Mongolia interioară) – „scuze, lună!/ am terminat cu băutura/ deja”.

*

„Kokako”, nr. 26, aprilie 2017

Nu este prima dată când prezentăm această revistă, acum editată de Patricia Prime, Margaret Beverland (anterior, Patricia Prime a editat alte numere şi cu Joanna Preston), care cuprinde „haiku, tanka, haibun and related genre”, şi apare de două ori pe an, în aprilie şi septembrie, în Noua Zeelandă. Sunt mulţi autori publicaţi în cele 80 de pagini ale acestui număr (unii dintre ei prezentaţi şi în rubrica noastră: exemplu –  Bruce Ross, Beverley George, M. Key, David Terelinck, Patricia Prime, Vanessa Proctor, Margaret Beverland, Doc Drumheller ş.a.) care se încheie cu recenzii la cărţi (de haiku, haiku sequences, haibun, tanka, rengay) semnate de autori ca: Roberta Beary, Owen Bullock, Joha Hawkhead, David J. Kelly, Beverly George, David Terelinck.

Oferim versiunea noastră în română la câteva poeme (reamintind că ne oprim atât la reviste străine, cât şi la autori de pe alte meleaguri pentru a arăta cum se scrie astăzi în lume, ce „trenduri” sunt considerate „acceptabile”, şi, atunci când este posibil, şi de ce, cu amendamentul că trebuie ţinut cont de diferenţele, mai ales formale, care pot apărea la transpunerea dintr-o limbă în alta): „dimineaţă de primăvară/ trestiile îşi schimbă culoarea/ cu lumina” – Catherine Mair, Noua Zeelandă (dintr-un haibun dedicat memoriei lui Jane Reichhold); „lângă vechiul mormânt/ înger fără aripi transformat în piatră/ chiar când părăsea pământul” – Arch Haslett, Canada; „bănci goale/ nici un sunet al copiilor/ să le umple” – Aalix Roake, Noua Zeelandă; „nopţi arabe/ duhul se ascunde/ în vinul meu” – Hazel Hall, Australia (aici s-ar putea traduce „arabian nights” şi ca „1001 de nopţi”); „drumul spre Kandahar/ opt secole de colb/ sub tălpile noastre” – Neal Withman, S.U.A.; „autoportretul clovnului pe coajă de ou i-a adus un premiu” – Francis Attard, Malta, şi, în final: „mostre de miere/ din San Francisco/ cumpănirea/ colinelor şi văilor/ buzzzzzzzz!” – Susan Diridoni, SUA.

 

Pe scurt din reviste

Emel/ Ideal, revistă de cultură trimestrială, bilingvă/ üç ayliq kültür mecmuasi eki tilde, în limbile tătară şi română, nr. 54, Constanţa, martie-aprilie 2017

Semnalăm această publicaţie trimestrială (condusă de Güner Akmolla) în rubrica noastră, cum am mai spus, şi pentru că la ea colaborează, fac/ au făcut parte din staff-ul redacţional şi autori de lirică niponă (inclusiv subsemnatul). Numărul acesta este dedicat în primul rând celui care a fost Riza Fazîl, fost preşedinte al Uniunii Scriitorilor Tătari din Crimeea, care a decedat la finele anului trecut, dar sunt şi alte articole pe teme ca: satele Dobrogei, aromânii, istoria tătarilor din Dobrogea, activitatea cenaclului „Mihail Sadoveanu” din Constanţa, poeme semnate de diverşi autori români clasici şi contemporani, semnale/ recenzii (între care una despre un nou roman al lui Halil Ibrahim Ozdemir, Erzincan, Turcia) ş.a. .

 

 

*

„Vatra veche”, Lunar de cultură, Serie veche nouă, Anul IX, nr. 5 (101) mai 2017

În acest număr al revistei (care, pe prima pagină, are notat „Vatra. Foaie ilustrată pentru familie (1894). Fondatori: I. Slavici, I. L. Caragiale, G. Coşbuc; VATRA, 1971: Redactor-şef  fondator Romulus Guga, VATRA VECHE, 2009, Redactor-şef  Nicolae Băciuţ), Şerban Codrin semnează, într-o rubrică intitulată „Aniversări”, un amplu articol (p. 75 – 77), cu titlul „Convorbiri literare – 150. Et in Arcadia ego”, în care povesteşte despre ce a văzut şi înţeles la „Zilele Convorbiri literare” din acest an aniversar, şi păţaniile sale de pe drum.

*

„Actualitatea literară”

În nr. 72, iunie 2017, în rubrica de semnal a lui Remus V. Giorgioni, citim şi despre cărţi de lirică niponă sau care au legătură cu Japonia: arădeanca Domnica Pop, Ora lactee, poeme haiku, editura Trinom, Arad, 2016. La o altă rubrică, despre cărţile de debut de la Bookfest: Andrada Cooş, Frumuseţea lucrurilor trecătoare, Editura Adenium, Iaşi – autoarea a fost studentă cu stagiu de doi ani în Japonia.

*

Revista de cultură, „Alternanţe”, anul V nr. 3 (16), iulie 2017, Germania (redacţia Andrei Zanca, Eugen D. Popin, Vasile Gogea, Miron Kiropol)

În acest număr Andrei Zanca scrie un texte amplu (p. 37-41) despre volumul Jim Kacian, haiku & monoku, Mircea Petean, haiku şi poeme taoiste, apărut în traducerea în engleză a Olimpiei Iacob şi a lui Jim Kacian, în română a Olimpiei Iacob, editată la „Limes”, pe care o vom prezenta într-un număr viitor, şi o altă carte a lui Jim Kacian, tot în ediţie bilingvă, graţie traducerilor Olimpiei Iacob, No way aut/ Prins, de data asta în colaborare cu Eugen D. Popin, Trupul ţărânei/ The body of dust, Editura David Press Print, 2017,Timişoara, concluzionând, între altele, că „ambele cărţi ale celor trei poeţi” „clamează”, de fapt, „nu un comentariu ci o intimitate absolut individuală a lectorului avizat, într-un interspaţiu de linişte şi tăcere”.

*

„Cronograf”, revistă de cultură şi atitudine,

În nr. 2 (an II, iunie 2017), al revistei, care apare trimestrial la Satu Mare,  redactor şef: Robert Laszlo, regăsim semnăturile unor autori care scriu şi lirică niponă: Cezar Cobîcă, cu poezie şi Dan Norea, cu haiku într-un grupaj intitulat „Colţul verde al haijinului. De asemenea, Constantin Miu scrie despre cartea lui Cezar Ciobîcă, Petale-n vînt, poeme haiku, apărută la Iaşi, la editura Pim.

În nr. 3 este o rubrică intitulată „Colţul verde al haijinului”, în care Valeria Tamaş, din Timişoara, are alocate două pagini.

*

„Arena literară”, revistă trimestrială, an II, nr. 6, iulie-septembrie, 2017

Sunt mai multe texte interesante în acest număr, între care şi cele legate de traducerile în şi din turcă: Poezie turcă modernă, realizată de Nevzat Yusuf Sarıgöl şi NerminYusuf, cuprinzând creaţii a 84 de autori, „începând cu perioada Tanzimatului, dar în majoritate din perioada republicană”, volumul lui Marian Ilie, Tristeţi pontice, apărut recent în limba turcă ş.a.

Dar semnalăm acest număr al revistei (director: R.N. Carpen, redactor şef: Aureliu Goci) în rubrica noastră pentru că Şerban Codrin (unul din fondatori), semnează mai multe texte, poeme, recenzii, inclusiv unul despre „Convorbiri 150”; la fel şi Paula Romanescu (între seniorii editori), are mai multe texte, între care traduceri în franceză din Arghezi, epigrame, istorie literară ş.a.

*

„Sintagme literare”, director fondator şi redactor şef Geo Galetaru, secretar general de redacţie Adriana Weimar, nr. 4 (27), iulie 2017

O surpriză interesantă primim din comuna Dudeştii Noi, o revistă care apare sub egida Asociaţiei culturale „Vatra Dudeşteană”. Un număr cu un sumar bogat şi mulţi autori cunoscuţi, din diverse locuri din ţară, dar şi, în ce ne priveşte, o ştire despre un eveniment care a avut loc în Spania, în cadrul căruia Elisabeta Boţan (care locuieşte acum în ţara lui Cervantes şi, în acest număr, semnează şi traduceri din creaţiile unor autori iberici) a prezentat cartea de haiku Singurătate aprinsă, scrisă de Gregorio Muelas Bermúdez şi Heberto de Sismo.

*

„Constelaţii diamantine”, anul VIII, nr. 10 (86)/2017

Paula Romanescu publică, pe o pagină de revistă, un grupaj intitulat „Toamna în haiku”.