ISTORIE IN VERSURI POLONE DESPRE MOLDOVA ŞI ŢARA ROMÂNEASCĂ [POEMA POLONĂ]

(Fragmente)

Cînt ţara-mi înlăcrămată şi pe bieţii locuitori ai Ţării Moldovei. Aceştia au colonizat odinioară amîndouă Dariile de la valurile lui Traian, pînă ce vremea îndelungată i-a împărţit în trei. Cei dinţii au venit cei de sub unguri, în Ţara celor Şapte Cetăţi, unde, aduşi de Traian, trăiseră împreună cu dacii. […] Atît aceştia, cît şi ceilalţi poartă numele vestit ele rumâni. Deci nimeni să nu se îndoiască că se trag de la Roma.

Muză sarmală! Iartă-mă că nu pot îndestula cum se cuvine cerinţele fiilor tăi prea frumos educaţi, dragii tăi cei alintaţi pentru care, deşi i-ai hrănit la sînul tău, ai mai adus cu multă cheltuială şi doice, chemînd pe zeiţele depărtate din Helicon şi cîte cînţăreţe sînt în jurul Helespontului, precum şi Aretuzele şi Pieridele, fecioarele din părţile Siciliei, şi n-aţi lipsit nici voi, Diane din Asiria. Dar pe cînd aceste zeităţi zburau deasupra Ţării Moldovei spre regatul slăvit şi liber, pe mine mă îndurerau nemai­auzite scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit!

Dar îngăduie cel puţin să arăt în cuvinte simple de unde se trage neamul moldovenilor, să dezvălui aceasta lumii şi cită vreme mai sînt vii moldovenii robiţi sub cru­da tiranie, îngăduie ca şi un pribeag să-şi ducă viaţa alături de fiii tăi.

Cît despre celelalte cetăţi, ca. Hotinul, Neamţul şi Suceava, de ce, muza mea, nu mai poţi da nici o lămurire? Oare nu te simţi în stare să spui? Sau nimeni n-a pomenit dacă le-au clădit dacii sau mai tîrziu romanii? Un lucru îl ştii fără greşeală, că e vorba de unul din aceste două popoare, dar bastioanele celelalte, căci fiecare din aceste cetăţi are două rînduri de întărituri, au fost clădite cu cheltuiala voievozilor. Ah! Ce folositoare ar fi ele astăzi, cînd Dumnezeu a încredinţat mîntuirea noastră dreptei tale, mare rege Ioane! Acum sînt în ruine, ce jale să-ţi aminteşti de ele! O! Doamne! Cine ar putea exprima suferinţele îndurate de ai noştri din partea păgînilor?

……….

Clădirile uriaşe, labirintele, pre cît de puternice le sînt temeliile, pe atîta pot să stea în picioare cu apartamentele lor; livezile cu fructe înfloresc atîta vreme cît sînt privegheate, holdele umplu de bogăţie hambarele, cît timp gospodarul este muncitor şi paznicul vrednic. Cînd plu­teşte corabia pe mare? Cînd are un cîrmaci bun. Turma este întreagă prin munca păstorului neadormit. Aşa şi ţările stau întregi graţie persoanei unui regge, sub cîrmuirea căruia regatele îşi măresc puterea şi-şi întind graniţele.

.…..

Şi din scurgerea acestor veacuri, şi din felul cum, după hotărîrea lui Dumnezeu, a căzut împărăţia Romană din puterea ce avusese, fiecare poate să vadă ce schimbătoare este lumea. Şi cine poate să facă pasul cel mai mic sau să se tragă înapoi cînd Dumnezeu hotărăşte un termen îm­părăţiilor şi schimbarea stăpînirii pe pămînt? Alţii ur­mează după plecarea celor dintîi, căci Dumnezeu a interzis Fortunei să stea pe acelaşi loc.

Ochiul cuprinde luncile Prutului, în care se oglindesc cîmpiile curate ce se întind pînă la Nistru, cîrnpii întinse, care se arată ca o întindere fumurie sau ca mărime ase­menea oceanului. Nistrul cel măreţ îşi are izvoarele în ţările coroanei polone, şi chiar acolo unde desparte în două Podolia, curge printre stînci sculptate natural, ca şi cum ar fi lucrate de mînă de om; e mai frumos ca Nilul, deşi e slăvit Nilul, ce curge încunjurat de trestii. Nistrul întrece chiar. Dunărea, a cărei ape sînt nesupuse albiei. Valurile Nistrului, în umbră, udă maluri cu pereţi strimţi, şi fluviul poartă război cu Phoebus, ca să prindă din razele lui, căci stâncile aplecate îi ascund cerul. Ţânţarul, duşmanul somnului oamenilor, nu se află aici. Şi cînd se arată totuşi maluri joase la vaduri, ele sînt asemenea labirintelor de grădini pe ape, sau asemenea sprâncenelor sublime de pe fruntea veselă a regelui slăvit, cu fruntea senină ca cerul! Dacă zeiţele din fabulele greceşti ar fi aflat de aceste ţinuturi, ar fi venit desigur aci din Olimpul lor. Peste tot, cîmpii mănoase, păşuni întinse; care alte pământuri .în lume se pot asemăna eu acestea? Şi Prutul iese din acest regat, rîu bogat, şerpuind pe şesuri întinse cu cîmpii mănoase pe maluri. Aci zadarnic te mai lauzi, Egiptule, că acolo în ţara ta întrec! Prutul în bo­găţie. […] Tu ce poţi avea mai mult, de te lauzi cu pro­tecţia Cererei, decît că în ţările tale creşte zahărul? […] Şi pe tine, Bîrlade, rîu roditor, nu pot să nu te amintesc: e greu de uitat cum curgi în bogăţie îmbelşugată, ducînd cu unda ta miere şi lapte, desfătări ca în rai.

….

Nu întotdeauna adevărul are nevoie de vorbire aleasă, el se mulţumeşte cu cea mai simplă povestire.

Traducere în proză de P.P. Panaitescu,

în Miron Costin: Opere, 1968, vol. I, p. 244-261