Continuăm publicarea autorilor care activează în cadrul unui cenaclu online, coordonat de Christian W. Schenk – „Cenaclul Poetic Schenk”.  Reamintim, Christian W. Schenk afirmă că „este primul cenaclu online (care se numeşte şi „cenaclu”)”, are nişte principii de funcţionare interesante, a intrat în al patrulea an de activitate şi este deschis 24 din 24 de ore.

 

Viorica ILIESCU

Menire

omule

tu îţi alegi să arzi

în ploaia ce cade bacovian

peste trupul flămând al planetei

răcnind perpetuu spre lumină

fii sincer cu tine

atunci vei înţelege nisipul

esenţa esenţelor

din mica ta oală de lut

 

 

Petre PRIOTEASA

Pravilă

Turmentat

de fastuoasa împrăştiere de busuioc,

devin delincventul

reveriei cu sens giratoriu

având în centru pierzania…

Sfârtecat

de-o iniţiativă spontană,

protest împotriva tembelismului,

sunt răzvrătitul cu avataruri temerare,

scăldat în frământări şi revirimente,

ce îşi doreşte epoleţi roşi,

mozaicuri rotofeie

şi vitralii mahomedane.

 

 

Dana BORCEA

Răstignit

pe amurguri

orizontul

se zbate

ca un animal

împuşcat

 

Vine noaptea

acoperă

sângele scurs

cu  o smoală

lipsită de luciu

cu o vină

barbară

 

Dimineaţa

înşfac

cu amândouă mâinile

creasta zilei

muşc

cu lăcomie

din ea

fiind singura

hrană

între două

capete

de acuzare

 

 

 

Florin GOLBAN

Prefăcându-mă  

Aş vrea să mor, prefăcându-mă că dorm

Aş vrea să dorm, prefăcându-mă că exist

Aş vrea să exist, prefăcându-mă că simt

Cum mă scurg din acest trup

Şi mă scurg, prefăcându-mă că exist

Şi exist, prefăcându-mă că dorm

Şi dorm, prefăcându-mă că mor

Şi mor, prefăcându-mă că mă scurg.

 

Evelyne Maria CROITORU

 

Legământul ploii

Scufundă-mă-n cuvinte

ca-n legământul ploii

să-mi spăl sufletul

stârnit cu ultima aversă.

Roadele tale

să mă prindă-n

jarul vieţii,

precum genele soarelui

scot în larg

bucuria căldurii.

 

Adrian VIZIREANU

Mi-am întins…

Mi-am întins privirea

peste amintirea unui lan…

O simt tresărind cu trupul rănit

de trecutul viitoarelor pâini…

Galbenă,  vara îşi usucă părul

din răsuflarea unei margini de drum…

Aud vag o balotieră şi dintr-o dată

îmi regăsesc gândurile

strivite într-un regiment de soldaţi prismatici.

Uniforme aurii se răsfiră foşnind pe un front fantomatic.

Iarna nu se vede. Doar o simt

aşteptând  înfrigurată în tranşeele timpului

trâmbiţa de asalt.

Nişte cicori mi se gudură de genunchi clipind a cer.

Îmi chem privirea, îi pun lesa şi lăsăm

cosaşii să-i cosească pământului setea…

 

Alexandru IANCU

Motoreta Reta

Andi era un tânăr  cu ochii mari

din cartierul Ferentari

care pentru că avea

o motoretă Yamaha mai veche

pe care o ambala ca un nebun

era poreclit Iam

si considerat într-o ureche

El purta toata vara

un tricou cu Che Guevara

şi o pereche de pantaloni

negri şi jegoşi din piele

cu care îşi încăleca motoreta

căreia din dragoste îi spunea Reta

şi cu care împărţea şi bune şi rele

aşa cum le dădea Dumnezeu din cer

Sâmbăta alergau împreună

plini de adrenalină

ca toţi istericii

când se ducea să-şi  viziteze părinţii

care locuiau în alt cartier

Duminica mergeau la slujbă

şi  el o sprijinea de zidul bisericii

lângă toţi sfinţii

făcând-o să se simtă împlinită

Dar cea mai trista era Reta

şi se simţea năpăstuită

la sfârşitul fiecărei luni

când el după ce primea

leafa de la muncă

se oprea în prima speluncă

şi o lua bine pe ulei

comportându-se cu ea

obraznic şi rebel

Atunci era nevoită

împotriva voinţei ei

să-l ducă la un bordel

să-şi facă de cap cu alte femei

În timp ce le auzea chicotelile

se simţea  ca o femeie

bătrână şi inutilă

şi îi  răsuna în toată fiinţa

glasul copiilor care strigau

uite-o pe Reta

Reta babeta

Biata Reta atât de mult suferea

Încât plângea carburatoru-n ea

 

Gusa TITUS

Unor visători

Îşi risipesc poeţii zilnic ADN-ul,

Cerneala scrisului e-n puls fior,

Ard torţe-n inimi pentru Zeul

Ce-a pus o Cruce, Vers în tâmpla lor.

 

Ei cânt’ ades dureri sedate,

Scăldând deşerturi în fântâni bogate;

Extrag din lacrimi săruri unicate

Condimentând secunde-n rime irigate.

 

Mai muşcă cinic lucrul nefiresc,

Satira şi pamfletul sunt fertile ploi

Din care macii sângerii nutresc

Podoaba frunţii încastrate-n foi.

 

Îşi risipesc Poeţii zilnic ADN-ul,

Cerneală şi cenuşă este pulsul lor,

Cu febra frunţii se hrăneşte Zeul

Ce le-a pus Cruce, vers nemuritor…

 

 

Mihai HORGA

Iluzia  din  sticlă

(sonet)

Avu Hefaistos o idee

O puse-n sticlă pe femeie

Mări şi oceane să parcurgă

Timpul pe lângă ea să curgă

 

Ca după ani s-o regăsească

Tot tânără… S-o pescuiască

Din spuma mării, pe-a sa divă

Luptând cu valul în derivă

 

Dar, vai ! acum, bătrâne şchiop

Putea-o–vei şti fericită

De orice tânăr zeu, dorită?

 

Nesocotite mizantrop

De ce-ai mai scos al sticlei dop?

Nu vezi? E-aceeaşi Afrodită …

 

 

Tincuţa SAVA BORŞAN

Vântul biciuia pământul

Se târa pe jos furtuna

Cerul, se plângea într-una,

Soarele stătea-n noroi

Printre necuvinte moi.

Se gătea îndepărtarea

Zvâcnea gândul şi tăcerea,

Se-ntorceau pe spate norii

Învârtind elicea morii,

Vulturii cu limbi de foc

Se hrăneau cu-acel noroc,

Picurii pocneau a jale

Ploile erau răscoale,

Vântul biciuia pământul

Se crăpa de ciudă lutul

Iară el necunoscutul,

Luară din ei avântul.

Băteau tălpile-n pământ

Negăsind al lor mormânt

Pe sub subţierea lumii

Stâlpii goi de gura urii

Ţipau după-al lor nume

Totul, parcă era scris anume.

Fără oase, fără tană

Se topise pielea orfană

Acum trista biată cruce,

Plânge-n umbră la răscruce.

 

Petre STOICA

Spinare

Amiaza este egală cu noi.

O mângâiem

Ca pe o spinare lată

De cal,

Pe care vom aşeza

Curând, desagii vărgaţi,

Celelalte ore.

Deocamdată

Respiră uşor

Cum respiră sub tălpi

Altă spinare lată,

Pământul!

 

Maria-Ileana TĂNASE

Credit la Dumnezeu

Nu s-a schimbat nimic

ce ţi-am promis demult…

iubirea mea, doar ţie destinată

şi ca o demonstraţie că nu mint,

voi face credit chiar la Dumnezeu

să mă gireze cu înc-o viaţă,

să îţi arăt ce n-am putut atunci

şi n-ai crezut plecarea ce era motivată.

Chiar dacă trenul trece-odată-n viaţă

şi te-am pierdut, eu te iubesc ca în trecut,

sunt o statornică ce crede în cuvânt,

voi respecta promisiunea ce-am făcut,

te voi iubi chiar şi mai mult

în viaţa de Dumnezeu creditată.

 

Sssttt… şi un secret, dar să nu-l spui:

dobânda va fi tot cu iubire remunerată.

 

 

Lorena CRAIA

O întâmplare cu mama

când ai însemnat

pe giurgiuveaua la care

se închină toţi trecătorii

 

m-am apropiat cu buzele

de ciutură

 

două narcise agonizau pe apa sfinţită

mi-am făcut bagajele

 

am trecut podul

am dat bir cu fugiţii

şi vrabia din mână

 

erai ochioasă

ca mătuşa mea

care te blagosloveşte în bibliile satanice

pe care nu le mai înţeleg

de la o vreme

 

acum ce rost are

să pui cărămida sub capul nopţii?

 

 

Dumitru TÂLVESCU

 

Omul negru

Omul negru din mine pleacă

Îşi ascunde urmele, cu ură

În drum spre sinele-i pustiu.

Mărgelele timpului îi sticlesc la gât

El se-nfăşoară în frică şi spaime

Aidoma mărilor grele, sub vânturi

Ucise de furtună la mal.

Mersul lui e greoi

Păşind pe nisip, ucide urletul scoicilor

Fără speranţa întoarcerii în valuri.

În urma lui, doar neguri nepătrunse

Nici umbre nu mai sunt în aerul celest.

Soarele în depărtare, mai ucide alt anotimp.