Viera BENKOVÁ

Viera Benková s-a născut în 23 aprilie 1939 la Bački Petrovac (Serbia). A absolvit gimnaziul cu limba de predare slovacă din localitatea natală şi cursurile de slavistică la Facultatea de Filologie din Belgrad. A lucrat ca redactor în periodicele de limbă slovacă şi în radiodifuziunea din Novi Sad. Din 1993 s-a retras în localitatea natală, continuându-şi activitatea ca scriitor liber profesionist. A publicat mai multe volume de poezie, dintre care amintim: Májový ošiaľ (Frenezie de mai, 1964), Slovenská láska – Slovačka ljubav – Slowakische Liebe (1965), Variácie (Variaţiuni, l969), Obrady (Ritualuri, 1971), Koráb istoty (Corabia certitudinii, l975), Saloma (1975), Izoldin prsteň (Inelul Izoldei, 1978), Dan medju ružama (O zi în mijlocul trandafirilor, în limba sârbă, 1979), Menuet (1979, selecţie în limba sârbă), Obelisk (1982), Ružový jas (Strălucire roz – versiunea slovacă a volumului Dan medju ružama,1979), Komorný večer (Seară retrasă, 1989), Heroica slovaca (1997), Žltá krajina, čierne drozdy (Peisaj galben, mierle negre, 2001), antologia Kniha výstrahy (Cartea avertizării, 2001, selecţie), Relikviár (Relicvariu, 2005), Modrotlač (Pânză albastră, 2011), Exlibris morušových listov (Exlibris din frunze de dud, 2012), Studňa a voda (Fântână şi apă, 2015), Herbár zeme (Ierbarul pământului, 2015). Prozatoare, traducătoare (limbile: slovacă, slovenă, cehă, sârbă), publicistă, eseistă, editor, Viera Benková realizat mai multe antologii de scrieri ale autoarelor de limbă slovacă din Europa Centrală. Laureată a mai multor premii şi distincţii.

 

Haiku

1.

rouă de diamant

depărtare înlăcrimată

plouă în nor

 

2.

pe buze umezeala

pielea de vară a trupului

setea zilnică

 

3.

atârnă din copaci

cupele argintii ale zorilor

te aştept

 

4.

de-aş fi

vas fără apă

tu setea apei

5

în geam florile

garoafei galbene

precum galbenul ierbii

 

7.

stau sub o salcie

aştept venirea primăverii

vibrez toată

 

8.

un pui de bufniţă

îşi ia zborul din cuib

decolare de probă

 

luciul canalului

mângâie bulgării arăturii

ziua se înseninează

 

10.

crâmpeie de cer

agăţate de acoperişurile

caselor cu stuf

 

13.

a îngheţat gârla

crenguţa de busuioc

stă uscată

 

15.

stuful uscat

a luat-o la vale  –

orizontul îndepărtat

 

16.

faţa cenuşie a iernii

abandonată pe câmp

în brazdă o lebădă

 

 

18.

chipul gri al iernii

o cărare pierdută-n zăpadă

fulgere argintii

 

28.

deasupra câmpiei

luna se joacă

cu un nor întunecat

 

29.

păianjenul aşteaptă

plasa de argint

e ispita lui

 

31.

o zi umedă a pământului

seara apusul soarelui

roua nu dispare

 

32.

picioarele patului

asemenea unui trup de uriaş

îmi străjuiesc somnul

 

35.

luna albăstrie

atârnă la orizont

m-am îndrăgostit

 

36.

în liniştea nopţii

răsună o mică drâmbă

vocea inimii mele

 

37.

depărtare vineţie

drum ascuns de zăpadă

nu poţi veni pe acolo

 

Versiunea în limba română de DAGMAR MÁRIA ANOCA