*

Haiku, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, editată sub egida Societăţii Române de Haiku, an 26, nr. 56/ 2016, toamnă – iarnă.

Numărul se deschide cu „Noutăţi editoriale” – Călători prin anotimpuri, de Alexandra Flora Munteanu: despre antologia româno-americană de haibun cu acelaşi titlu, semnalată şi în revista noastră; autoarea, cunoscută cititorilor noştri şi pentru activitatea în Societatea de Haiku din Constanţa, şi pentru cărţile sale, scrie despre carte, are şi cîteva consideraţii legate de istoricul publicării haiku la noi/ în Europa, reviste care publică acest gen ş.a. Urmează un grupaj consistent de poeme haiku ale membrilor Societăţii Române de Haiku. Magdalena Dale semnează un text despre Haiku Foundation şi autorii de la noi, bine reprezentaţi (pentru secţiunea din luna august a anului trecut au fost selectate poeme a 33 de creatori români) în acest spaţiu virtual – conceput şi organizat de Jim Kacian, cu care am colaborat la diverse proiecte – al cărui scop este „de a păstra şi arhiva realizările primului nostru secol de haiku în limba engleză şi să ofere resurse pentru extinderea sa în următoarea perioadă”. Apoi avem un articol mai amplu despre antologia de haibun mai sus amintită, semnat de Letiţia Iubu, care analizează detaliat cartea, cu mai multe exemple şi analize punctuale (pentru autorii români, de data aceasta), şi concluzia că: „poemele haibun ale autorilor români, abordează o tematică diversă şi stiluri diferite, dar toate sunt pătrunse, mai mult sau mai puţin, de spiritul filozofiei Zen şi de o mare încîntare în faţa frumuseţii naturii”. Apoi avem un nou grupaj consistent, de data asta cu senryu (mai apoi avem grupaje de tanka, poeme într-un vers), ale membrilor SRH, un „dialog senryu” Dan Norea – Eugen Deutsch, un grupaj senryu Dan Norea, „Grădina Japoneză” – secvenţă haiku de Letiţia Iubu. La secţiunea de traduceri – haibun de Bruce Ross – SUA, haiku de Nicole Pottier – Franţa, Neal Withman – SUA, Diane Descôteaux – Canada. Mai avem haibun de Constantin Stroe, semnale editoriale/ recenzii – Valentin Nicoliţov, despre D’un champ à l’autre, Jean Antonini şi Véronique Dutreix, cu poeme ale celor doi, un text in memoriam Jane Reichhold, al lui Vasile Moldovan, cîteva poeme ale acestei autoare despre care cititorii revistei noastre au putut afla mai multe şi dintr-un interviu publicat nu demult, semnalări reviste, cărţi, autori români premiaţi peste hotare: Adina Enăchescu la Sofia, Bulgaria, Valentin Nicoliţov – la The 3rd Japan Tsunenaga Hasekura Haiku Award, şi la „Art and life”, Nagoya, Japonia, concursul revistei, anunţuri.

Un sumar bogat (în română, engleză şi franceză), de interes pentru creatorii de gen, şi în acest număr al revistei „Haiku”.

 

*

*              *

Ludmila Balabanova, Dewdrops on the weeds, haiku, ediţie bilingvă bulgară-engleză, prefaţă, versiunea engleză: David G. Lanoue, ilustraţii: Irina Karakehayova, Small Station Press, Sofia, Bulgaria, 2016, 62 p.

De-a lungul timpului am căutat să prezint cititorilor revistei autori de haiku şi din ţară, din Japonia ori ţările în care lirica de sorginte niponă are deja un drum semnificativ, dar şi  din cele învecinate nouă. Între autorii bulgari despre care am amintit deja se numără şi Ludmila Balabanova, unul dintre numele importante, în domeniu, de la Sud de Dunăre. De asemenea, nu este prima colaborare pe care o are cu David G. Lanoue (să amintim doar antologia de haiku Mirrors, apărută la LCR Publishers, Sofia, 2005, sau volumul Ludmilei motes in the sunbeam, apărut la Plovdiv, în 2007). A scris, în afară de aceasta, şapte cărţi de poezie (două fiinde de haiku), şi una de critică în domeniul liricii nipone, Haikui, libelula de sub pălărie. Puterea nespusului, 2014. Creaţiile sale (pentru care a primit o serie de premii) au apărut în diverse reviste/ antologii din ţară şi de peste hotare. Sunt treizeci şi nouă de poeme (pe fiecare pagină este unul, în versiunile engleză şi bulgară) în care şi, parcă pentru a sublinia ce spunea în carte sa de critică, pare că în fiecare în felul lui autoarea lasă cititorului o cale spre a simţi, a dori să caute acea „putere a  celor nespuse”. Din punct de vedere tehnic/ comparativ, pentru că am semnalat cititorilor rubricii şi celelalte două cărţi de haiku ale sale, cricket song şi motes in the sunbeam (pe fiecare, aşa cum am arătat la vremea lor, îl putem considera „o treaptă”) acum cred că Ludmila are propria sa cale în a înţelege ce înseamnă un haiku, atît formal, cît şi din punct de vedere stilistic, înţelegînd prin aceasta şi ideea de „5-7-5” (sigur, avînd în vedere şi diferenţele între bulgară şi engleză), dar şi cele de percepţie a modului în care vede că trebuie să „includă” în poemele sale kigo, cezura (în acest volum, ea vizibilă fiind sub forma punctelor de suspensie), începutul poemului cu literă mică, scrierea atît în trei rînduri, cît şi pe un rînd ş.a. De asemenea, nu de puţine ori, putem vorbi de un „balans” pe linia dintre „cele nespuse” şi metaforă (cu unele expresii surprinzătoare, delicate care degajă o frumuseţe, o nostalgie/ o dorinţă de a spune fără să folosească tuşe îngroşate ci „umbra” abia ghicitului), în linie modernă „promovată” de atîţia autori cunoscuţi azi; un exemplu: „cuvintele lui…/ o lumină neaşteptată/ sub aripile unei molii”.

Subscriu celor spuse de David Lanoue, anume că Ludmila s-a apropiat de haiku nu atît ca un intelectual, ci mai ales cu inima, şi, în încheiere, nu înainte de a remarca şi că acest volum a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii din Bulgaria, trei poeme: „steaua mea/ luminează ani înapoi…/ libelule”; „noapte de dragoste/ stelele cad pe cîmp/ şi se preschimbă-n maci”; „în avion împărţim aceleaşi aripi”.

 

*

*              *

Springtime in Edo. A kasen to commemorate the 300th anniversary of Kikaku’s death. An account of our master Basho’s last days, by Takarai Kikaku, also known as Shinshi, compiled by Nobuyuki Yuasa, Arbitrators: Nobuyuki Yuasa, Eiko Yachimoto, John Carley, Kirsty Karkow, bilingual edition Japanese-English, Published by Keisuisha Co, Hiroshima, Japan, 2006, 52 p.

Semnalăm succint, ca şi în alte ocazii asemănătoare, o carte tratată pe larg în „Convorbiri literare”. Este alcătuită din două părţi distincte, prima fiind un gen de poezie alcătuită în colaborare de mai mulţi poeţi (o strofă a unui poet care a trăit cu secole în urmă, Kikaku, e punctul de pornire; în ce priveşte denumirile renga, renku, kasen etc., cititorii rubricii sunt deja familiarizaţi cu noţiunile), a doua o relatare despre ultima perioadă din viaţa lui Bashō.

Takarai Kikaku (1661-1707), cunoscut şi cu numele de Enomoto Kikaku, sau/ şi Shinshi, a fost discipol al lui Bashō. El a editat două dintre antologiile prin care şcoala maestrului său şi-a dobîndit reputaţia. La acest kasen, compus pentru a-l comemora pe Kikaku, au participat cinci poeţi japonezi şi cinci non-japonezi[1], care au lucrat funcţie de o serie de convenţii/ norme de lucru/ reguli enunţate în carte.

Aşadar, o carte în două „secţiuni”, fiecare interesantă din propria perspectivă, ambele fiind legate prin Kikaku. O lectură care poate face cititorul să înţeleagă mai bine cine a fost Basho, cum a trăit şi cum a plecat din lumea asta, dar şi ce înseamnă haiku, dincolo de aspectele de limbă şi tehnică specifice.

*

*              *

Constantin Stroe, Sub aceeaşi frunză/ Under the same leaf, prefaţă (Îngemănarea cu natura) şi traducerea poemelor: Vasile Moldovan, traducere prefaţă: Mihai Popescu, Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2016, 106 p.

Constantin Stroe e unul dintre oamenii care au participat intens la activitatea SRH, şi despre care am mai amintit de mai multe ori în rubrica noastră. După prima sa carte de haiku (Casa bunicii/ Grandma’s House, 2008, semnalată la Biblioteca haiku în vara lui 2009), acum publică un al doilea volum de gen, în colaborare tot cu V. Moldovan.

Poate că spunînd „sub aceeaşi frunză” autorul s-a gîndit la un pod peste ani, la o legătură nefrîntă cu bunicii, cu casa bunicilor. Este şi asta în acest volum, dar poate mai pregnante sunt alte trăsături ale poemelor sale (grupate în secţiunile: Vestitorii primăverii, Vuietul mării, Amurg de toamnă, Flori de gheaţă) sunt cele care relevă legătura profundă a omului cu natura (de altfel, foarte puţin şi vagi, abia ghicite accente ale „modernismului/ lumii de azi” pot fi regăsite, şi acelea deloc apăsate, stridente – ici acolo un manechin, o gară ş.a.), nostalgia, apăsarea curgerii timpului, ecouri ale vieţii sale de militar (dar în ton nostalgic), măcinarea pînă şi a amintirilor, unele tot mai ruginii, sub presiunea timpului ş.a.

Una peste alta, Constantin Stroe are felul său aparte de a privi lumea, de a surprinde momente sau stări de suflet în cele cîteva cuvinte ale unui haiku, găsind calea să le transmită cititorilor săi. Toate acestea într-o formulă cît mai aproape de versiunea clasică, din mai multe puncte de vedere, începînd cu 5-7-5, kigo, cezura ş.a.

Două poeme: „Sfîrşit de toamnă –/doar o frunză pe creangă,/ bunica singură”; şi un altul, care mi-aduce aminte ce pustiu e cimitirul eroilor neamului, chiar şi în zilele în care „legal” se vorbeşte despre ei: „Ostaşi păzind/ mormîntul eroilor –/ hoţii rup florile”.

 

 

REVISTE

„Ginyu”, nr. 72, 20.10.2016

Un nou număr al revistei care apare în Japonia, la Fujimi, Saitama, sub egida WHA, şi oblăduirea lui Ban’ya Natsuishi şi Sayumi Kamakura.

Din sumar: Ban’ya Natsuishi despre poemele lui Mohammed Bennis (din care am tradus şi în această rubrică cu mai multe numere în urmă), grupaje semnate de: irakianul Abudlkareem Kasid (în engleză de Paul Rossiter, japoneză de Ban’ya Natsuishi), marocanul Mourad El Khatibi, Raja Morjani (Maroc), Georges Friedenkraft, Franţa, Katica Kulavkova, din Macedonia – cu care colaborăm cam număr de număr la „Carmina Balcanica”, Angelina Bong, din Malaiezia, unul masiv, în mai multe limbi, semnat de Ban’ya Natsuishi, un grup masiv de autori japonezi, între care Sayumi Kamakura, Toshio Kimura, Hideki Ishikura ş.a,, un raport pe marginea celei de-a 19-a Ginyu Haiku Meeting semnat de Ichitaro Yamamoto, Ginyu Haiku Prize pe 2016 – Mikihiko Itami, din Japonia, Ginyu Ban’ya Natsuishi Prize pe 2016 – Yoshihiko Furuta. În final, ca de obicei, Ginyu Gallery, cu poeme selectate şi comentate succint de Ban’ya Natsuishi: Bill Cooper şi Ana Cates, SUA, Lavana Kray, din România, Jacob Kobina Ayiah Mensah, Ghana.

Cîteva poeme: „În fondul grotei/ Mohammed/ cîntînd în tăcere” – Mohammed Bennis (Maroc), „dimineaţa asta/ nici spiritele/ nu trec curtea” – Abudlkareem Kasid (Irak), „Parfum de iasomie/ Flashback/ efluvii de bunica” – Raja Morjani (Maroc); Un sat gol/ deşeurile de-aici şi de-aiurea  schimbă insulte/ unde sunt oamenii?” – Mourad El Khatibi (Maroc); „Moartea unei cicade/ nu am ştiut nicicînd cum/ să-i închid ochii” – Mikihiko Itami (Japonia); „Speranţa e fără rost,/ vine un timp/ pentru consolare. Sfîrşitul.” – Katica Kulavkova (Macedonia); Bărbat privindu-şi telefonul/ fată atingînd manechine îmbrăcate/ băiat bolnav zîmbind stelelor” – Angelina Bong (Malaiezia).

 

*

„Gong”, Revue francophone de haïku, numărul 7, octombrie 2010

Revista, editată de Asociaţia franceză de haiku, dedică acest număr mai vechi mai ales unui „concurs special” al Asociaţiei, iar Ion Codrescu semnează pentru haiga. De altfel, Ion Codrescu a mai colaborat cu autori de limbă franceză/ revistele franceze. Cîteva poeme premiate/ menţionate: premiul I, Philippe Wallach: „În zăpezi/ Ventoux/ ca un nor” (notă: Ventoux – numele unui munte); Karine Brodsky, poem menţionat: „Mîna la frunte/ contra soarelui strălucitor./ La nesfîrşit deşertul”; Dominique Champollion, poem menţionat: „am schimbat trotuarul/ doar pentru a fura/ parfumul rozelor”.

Cititorii rubricii noastre sau ai revistelor apărute în Franţa, şi a celor de limbă engleză, cunosc deja diferenţele de abordare; la aceste poeme sesizăm aspecte legate de punctuaţie, număr de silabe, chiar joc de cuvinte/ metaforă.

*

„Gong”, Revue francophone de haïku, hors serie nr. 13, octombrie 2016, special concurs AFH

Acest număr e dedicat concursului din toamna acestui an. După editorialul semnat de Angèle Lux (organizatoarea concursului), în care aceasta explică cîteva chestiuni care ţin de criterii, aspecte legate de selectare ş.a., apoi sunt premiile pentru fiecare din cele două teme impuse (Herbe(s) et feuille(s) şi libre, art du kireji), cu motivaţiile şi selecţiile juriului.

Notînd că pentru prima temă s-au primit 191 de texte de la 64 de autori, pentru a doua 130 de texte („terţete”, cum sunt denumite în editorial) de la 44 de autori, că sunt cîteva şi „bîlbe” de redactare care îngreunează înţelegerea (prima secţiune e notată drept concursul AFH 201 – este nr. sau, probabil 2015/6?, a doua din 2015, în editorial citim că e vorba despre 2016), dar şi că temele sunt interesante, mai cu seamă a doua, despre arta cezurii, cîteva exemple din care putem vedea şi cel fel de poeme sunt selectate (am în vedere şi aspecte tehnice, de vocabular, formă ş.a.), sub egida AFH: Premiul I la secţiunea „liberă”, „art du kireji/ arta cezurii”: „crîng pe ţărmul mării – / şi eu sunt atît de departe/ de casă” – Angèle Lux (cu menţiunea că, vedem, şi la alte case se întîmplă ca, uneori, pe la noi în mediile haiku, organizatorul concursului ia un premiu, de fapt nu unul, ci ambele premii I la ambele secţiuni); din selecţia juriului la prima temă: „Vînt de toamnă – chiar şi la sol/ frunzele/ dansează dansează” – Dany Albaredes; premiul 3 la prima secţiune: „Încă o dimineaţă/ în care te caut peste tot – frunza asta moartă” – Joëlle Ginoux-Duvivier.

 

ALTE CĂRŢI ALE AUTORILOR DE HAIKU

Radu Şerban, Japonia după Fukushima. O economie în refacere, Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2016, 270 p.

Dat fiind specificul rubricii doar vom semnala, succint, o carte interesantă a lui Radu Şerban, care, în calitate de diplomat în Ţara Soarelui Răsare, ne oferă o imagine aşa cum a înţeles-o „la faţa locului” despre felul în care a evoluat Japonia după dezastrul de la Fukushima, dar conexiunile şi analizele sale lărgesc aria temporală.

Structura (după prefaţa autorului): Cap. I. Macroeconomie niponă, Cap. II. Evoluţii sectoriale, Cap. III. Specificităţi sociale, Cap. IV. Finanţe, Cap. V. Interferenţe euro-nipone, Cap. VI. Japonia în economia globală.

Încheiem cu un citat sugestiv din cartea lui Radu Şerban, şi ca un îndemn la lectură: „Se spune uneori, cu amară înţelepciune, că marile tragedii aduc cu sine şi veritabile oportunităţi. În privinţa Japoniei, unii experţi presupun că tripla tragedie din martie 2011, adăugată surclasării pe locul doi al economiei globale de către China, a adus cu sine oportunitatea „celei de-a treia mari deschideri spre lume”, prima fiind Restauraţie Meiji (începută în 1868), iar a doua reconstrucţia postbelică (începută în 1945). Prin impetuozitatea ei, aceasta din urmă s-a înscris în paginile istorie drept „miracolul japonez”, nedescifrat pînă astăzi în toate faţetele sale”.

*

Ion Untaru, Comoara sfinţilor, proză spirituală, Editura Amurg sentimental, Bucureşti, 2016, 552 p.

Am primit, în prag de decembrie an 2016, un demers mai aparte. Astfel, Ion Untaru a alcătuit o carte care ar putea interesa pe cei care cred în tradiţii, în faptul că sfinţii, credinţa în general are un loc bine definit în viaţa noastră spirituală. Într-un tom de peste 550 de pagini, fiecare lună în parte este abordată, cu explicaţiile pe care autorul le-a socotit necesare pentru fiecare sfînt, dar şi legat de unele sărbători.

„Comoara sfinţilor face loc tuturor sfinţilor români pentru care am găsit material disponibil”, scrie Ion Untaru. Şi adaugă, pe de altă parte, că „unele zile sunt prezente cu un sfînt sau doi, altele chiar cu trei, funcţie de importanţa şi documentaţia găsită”.

Aşadar, socotim binevenit să semnalăm această carte a unui autor cunoscut pentru creaţiile sale în domeniul liricii nipone.

*

Ana Ruse, Strălucirea din ambră, prefaţă: Lenuţa Popa, coperta I şi desene: Ina Burduţă, Editura Next Book, Constanţa, 2015, 106 p.

Ana Ruse, un nume întîlnit în revistele frecventate de autorii de gen de la noi, ale cărei cărţi le-am mai semnalat în rubrica noastră, a găsit calea spre a îmbrăca în haine ca ale liricii de sorginte niponă clipele de neuitat de care îşi face parte în viaţă, în călătoriile pe tot locul de pe această planetă (din Insula Bali, de pildă, pînă în Lamanai, din jungla din Belize, ori din Iordania, Malaiezia sau Balcic, Sarmisegetusa, Turdaş ş.a.), dar şi altele, care ţin de locuri din inimă (reale sau păstrate în amintire), mai aproape de casa ori de sufletul său. De asemenea, sunt evocate şi aspecte care ţin de fiinţa, de tradiţiile poporului nostru -. Zilele babelor, Noaptea de Înviere/ Paştele („Miel rătăcit –/ pînă la Paştele viitor/ va fi prea mare”),  Crăciunul („săniuş întrerupt/ chiar în ziua de Crăciun –/ curcubeu pe cer”), legătura noastră cu trecutul („Ziua Eroilor – / flori la monument, în rest/ doar porumbei”) etc.

Din punct de vedere al tehnicii/ aspectelor formale, poemele citate sunt şi cu titlu exemplificator.

Volumul cuprinde secţiunile: Poeme haiku (partea cea mai cuprinzătoare, în care sunt şi unele grupaje evidenţiate prin titlurile lor – exemple: Secvenţe indiene, Secvenţe nepaleze etc.), Haibunuri: Anul nou cu trandafiri albi, Amintiri care dor încă, Oaza Chebika, Lamanai, un sit în junglă, Udatul Ionilor, Armonii în Insula Bali.

 

*

Oana Cătălina Bucur, Transmutatio Mundi, cuvinte de deschidere Gheorghe Caruţiu, Interferenţe: Anastasia Dumitru, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2016

O propunere mai deosebită primim de la Constanţa. Oana Cătălina Bucur, azi profesor (odinioară frecventa un cenaclu condus de Anastasia Dumitru), cu preocupări şi în domeniul artelor plastice. Autoare a altor două volume (ambele de versuri: Alb în verde de Damasc, 2006, şi Paşii de prin cenuşă, 2008), publică acum o carte în care are în vedere o viziune aparte de a îmbina pata de culoare şi cuvîntul. Pe scurt, dat fiind specificul rubricii noastre, dincolo de mesaj, textele, în general concise (aducînd, uneori, prin asta, aminte de maniera poemelor stil haiku), se completează cu tuşele de culoare verde generînd un mesaj tuşant. Am văzut tipuri relativ asemănătoare de concepţie/ gîndire, chiar dacă nu în acelaşi mod prezentate, şi în alte colţuri ale lumii, şi, unele, cum este şi acesta, mi s-au părut interesante.

Dar, fiind într-o revistă de poezie, încheiem cu două poeme (deşi nu putem reda ce le oferă tuşele de culoare): „Începutul şi sfîrşitul.// Utopie inocentă/ a unei secvenţe/ multidimensionale.”; „Pietrele continuă să respire/ chiar şi atunci cînd oamenii/ uită să le privească/ sau/ să le asculte.”

 

Pe scurt din reviste

„InterArtes”, nr. 9, noiembrie 2016

Nu este prima dată cînd semnalăm un număr al acestei reviste, care apare la Constanţa (redactor şef – Anastasia Dumitru, redactor şef adjunct Mirela Savin, secretar general de redacţie Nastasia Savin) la care colaborează/ sunt în colectivul redacţional mai mulţi autori de haiku (Olga Duţu, Laura Văceanu, Alexandra Flora Munteanu, Paula Romanescu, Clelia Ifrim ş.a.) şi care semnalează/ prezintă şi cărţi/ activităţi ale autorilor de lirică niponă, ale societăţilor haiku.

În acest număr (în afară de alte texte pe diverse teme semnate de Dan Norea, Paula Romanescu ş.a.) – un amplu „portret de autor”: Olga Duţu, realizat de Alexandra Flora Munteanu, un grupaj liric: Ghetele mamei, Haiku, poem de dragoste, Cuiburi – Clelia Ifrim, şi, la secţiunea „Info-cultural”, Anastasia Dumitru scrie despre: Haiku – alternativă educaţională creativă şi Colocviul Naţional de poezie clasică japoneză.

 

„Constelaţii diamantine”, Anul VII, nr. 12(76)/2016,

În acest număr: la p. 27 – Paula Romanescu, cu un grupaj de lirică niponă, o pagină intitulată Toamna în haiku, la p. 49 Milena Munteanu (Canada), un text intitulat Crîmpeie de farmec nipon – note de călătorie, p. 59 –  Grigore Chitul, aici nu cu haiku, ci cu epigrame.

 

Emel/ Ideal, revistă de cultură trimestrială, bilingvă/ üç ayliq kültür mecmuasi eki tilde, în tătară şi română, nr. 53, Constanţa, ian. 2017.

Semnalăm această publicaţie trimestrială (a intrat în anul 87 de la prima apariţie; seria nouă – condusă de Güner Akmolla) aici şi pentru că la ea colaborează, fac/ au făcut parte din staff-ul redacţional şi autori de lirică niponă (inclusiv subsemnatul).

Între articolele din acest număr (dedicat „Simpozionului Internaţional „Experimentul Piteşti-PERT 2017”): Tudor Vasile: Şcoala militară română de Pilotaj în mîinile bolşevicilor din Odessa, Anastasia Dumitru: Două antologii ale detenţiei anticomuniste din spaţiul  românesc, un fragment despre Mahmud Crimeeanul, despre care cititorii au putut afla mai multe în revista noastră, un text despre cine a fost Riza Fazîl, fostul preşedinte al Uniunii Scriitorilor Tătari Crimeeni, Drumul spre iad al scriitorului Vasile Ţepordei ş.a.

 

[1] În ordine alfabetică, numele şi semnătura din kasen: Haku Asanuma (Haku), Akiko Sakaguchi (Akiko), Eiko Yachimoto (Eiko), Shizuka Yamamoto (Shizuka), John Carley (John), Norman Darlington (Norman), Stephen Gill (Tito), Kirsty Karkow (Kirsty), Dick Pettit (Dick).