Luca CIPOLLA

 

 

Back home

 

Rotind,

celulele mi-am pierdut

şi dăruit vântului,

împletite la firele de

arabesc…

note indescifrabile

pe care le adun

în mecanismul similar

unui ceas zguduit şi

eşti tu, sunt eu,

readuşi acasă

răniţi;

ne redeşteptăm culoare,

curcubeie, maci

şi spice care

spală durerea

în aura ambrei înfăşurând sângele risipit   

şi-l pierde într-o

simplă amintire..

 

 

Cleopatra

 

Erai reculeasă la umbra

gândurilor-ceaţă,

mama aceea

pe care n-o mai zăresc,

eclipsată de egoul meu,

un deşert

pe care imaginea îl subliniază.  

Cleopatra,

o zi te temeai de şerpi,

vreau să spun şi din cârpă,  

şi între degete citeai

destinul meu… apoi,

alunecată în spaţiul unui atom,

văzui forma ta

să mă orbească

şi privirea mea

ţintită

spre o picătură a regretului

şi a bucuriei fericite.