AUTOPORTRET

Credinţa mea este poezia,

Scrisă pe seară sau în miez de noapte,

E plină de tainice șoapte,

Ca să nu mânjesc defel hârtia.

 

Plăcerea mea este sonetul

Și-l strâng cu grijă, an de an,

Mă străduiesc să fie petrarchian,

Că altfel mă lasă, procletul.

 

Cele mai bune sunt portrete,

Despre prieteni, chiar despre golani…

Nu scriu niciodată despre fete,

 

Poate peste vreo câţiva zeci de ani…

S-o strânge-ncet argintu-n plete

Și voi avea mai mulţi gologani.

 

Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.
Şi deasupra tuturora, oastea să şi-o recunoască,
Îşi aruncă pocitura bulbucaţii ochi de broască…
Mihai Eminescu: Scrisoarea a III-a

 

SONET NERUŞINAT  I

Cuprins  de o lehamite mortală,

A părăsit din zori salteaua

Și s-a pornit s-aleagă mangafaua,

Acolo, unde-s cabinele, la școală.

 

Oripilat de poze buhăite,

Crezând că, iată, își alege Omul,

Împins din spate de domnul…

S-a pierdut printre babe apelpisite.

 

”Eu zic s-alegem râtanul!”

Spune una, mestecând o gumă,

”Că-i tot mai bun decât prostanul..

 

Va face și el figură bună –

Va scoate decrete cu toptanul,

Iar noi vom chirăi la Lună.”

 

SONET NERUȘINAT II

„Fraţi Români! La Dumneafoastră

A zis Angela ca să vii

Și am adus drept zestre-a noastră

Cinci case și un farfuri.

 

M-au văzut că-s mare și voinic,

Politica o știu câte un pic;

A doua oară m-au votat cu carul,

Crezând că le voi scutura amarul.

 

Dar eu sunt gospodarul pas cu pas,

Cu zece-otomobile jos la scară,

De călătorii săptămânale nu mă las!

 

Tuturor le povârnesc viaţa amară …

Mai scot de undeva câte un cas *

Să aibă unde sta cucoana mea sprinţară.”