PETRU SOLONARU

Roata

Roata e simbol în toate în astă vreme

Când auzi osia lumii cum tot geme

Şi tot scârţâie neunsă

În mai vechi şi noi sisteme

 

Cercul e reprezentarea făr’ repaos

Care văl vrea  să arunce peste chaos,

Oamenii se-nvârt în cerc şi îl urmează

Într-o ludică mişcare către haos.

 

Ordine nu mai există,semn şi sens,

Totul este învârteală şi-interes,

Nu eşti în roată,nu exişti,nu eşti  om,

Ori poet ,cu publicaţii mai ales.

 

Când mişcarea asta-n cerc s-o termina,

Doar atunci sufletul meu îşi va afla

Liniştea şi voi putea atunci şi eu,

Cam buimac, la cuib a mă-nturna.

 

ŞERBAN CODRIN

*

În vâjâitul iernii la piaţă

Stau precupeţe cu fular la gură

Să vând-o conopidă… asta-i viaţă?

Edilii cum de nu iau vreo măsură?

Ele-ntre patru anotimpuri stau

Afară la tarabe-mprovizate,

Nu vede nimeni că nici loc nu au,

De-atâta marfă stau îngenunchiate.

Marea tăcere-o rup în răguşite

Chemări înspre oraşul neconvins

De multele şi fragede ispite

Şi-i luptă pentru orişicare ins.

Eu cred că de-n haiku-uri ar striga,

Magia lor toţi inşi-ar aduna!

 

 

ADAM  PUSLOJIĆ

Calea umbrei mele

Totdeauna când ajung în Maramureş

îmi cumpăr apă de băut

că acolo,dacă nu eşti gureş,

aproape obraznic adică,

nu-ţi dă nimeni decât

ţuică şi ţuică şi ţuică,

vreo două-şapte de păhărele

 

ah,ce păhărele,cât un boloboc

şi-apoi eşti atent şi dai noroc

şi noroc şi noroc şi noroc,

pornind de la gradul zero

al poeziei,

ţuica ajunge la şaizeci de grade

şi la capătul ospeţiei

până şi umbra ţi-e cumsecade.

 

Aşa că urmez calea umbrei mele,

precum o pasăre dezaripată,

mă plâng,nu mă plâng de vremurile grele,

dar vă dărui poezia mea toată!

 

LEO BUTNARU

Mişcarea textului

Textul pe care-l citiţi

hic et nunc,

adică aici şi acum,

vă traduc eu,ca să nu greşiţi,

n-am vrut să-l arunc

pe al revistelor drum,

ca pe o formulă de politeţe,

ci vreau să fie-o relatare,

strictul necesar,

despre adevărata mişcare

a poeziei mele îndrăzneţe

 

Acest text s-ar prea putea

să indice, bunăoară,

drumul spre rai,

sau să fie abia

iluzia necesară

descifrării hărţilor de poezie,

să fie puntea de acces spre

tărâmul unde se naşte reveria,

o spunere de sine…
până una alta l-am promis,

nu vă supăraţi pe mine,

revistei „Poezia”!

 

LEONARD GAVRILIU

Sens interzis

Poate existenţa e-o prostie,

mai scurtă uneori,sau lungă,

Sisif  în pisc putea s-ajungă

dacă ştia psihologie

 

E-un vânt pe trestii în amiază,

sau poate e-nsoritul drum,

e important ca SENS,oricum,

că ne-ntrebăm—asta contează!

 

ION MARIA

noul apocalips

în Craiova am aflat că mai există

cineva care scrie poezie,

cică o poezie foarte tristă,

despre sfârşitul lumii care o să fie

dacă ea n-o să fie publicată

 

nu înţeleg,cum pot trăi

doi poeţi într-un oraş

fără ca ochii să-şi scoată?

 

ar  trebui făcut un zid

între ei care să-mpartă

oraşul în dincoace

şi dincolo de zid

 

de la est la vest

unul să scrie povestiri

din cartierul de est,

celălalt,de la vest,

poezii şi amintiri,

fiecare-n felul lui pătimaş

 

promisiuni în acest sens au existat

pentru atunci când peste oraş

se vor vedea balene zburând—

eu nu m-am exasperat,

nici nu mă intimidez,

ci mi-am pus în gând,

chiar dac-ai mei mi-au făcut scene,

să cumpăr şi să dresez

câteva balene!

 

AURA  CRISTI

Până şi florile

Până şi poeţii noului val—

oameni crescuţi în democraţie—

scriu ce scriu şi iar sar peste cal.

 

Până şi poeţii, crescuţi din poezie,

rătăcesc în labirintul cuvântului.

 

Până şi poeţii…de fapt cu ce-s ei mai

recomandaţi pentru fericire

decât ceilalţi oameni ai pământului?

 

Şi alţii pot  sări peste cai,

chiar dacă nu-s mânaţi de iubire.

 

Criticii însă nu,criticii nu au

voie să sară de partea cealaltă

au umbre,nici să zboare,ei stau

de dimineaţă până dimineaţă pe gânduri,

cumpătaţi şi încercând să nu ezite.

 

Până la urmă şi ei scriu câteva rânduri,

au scris chiar şi-mpotriva mea,ţin minte,

dar cuvintele lor nu m-au atins şi nu m-or atinge,

că iată, la Mogoşoaia vine iarna şi ninge…

cum să nu răsară poemul din cuvinte?

 

Până şi culorile războinice ale toamnei

se vor acoperii de albul zăpezii…Şi atunci,

atunci ultimul zid din jurul tainei

ideii europene de frumos va cădea

şi vom fi călăuziţi doar de contemporanele porunci

desprinse din marea Carte. Şi din cartea mea…