CATRENE

Încă fiind în viaţă, îi împărţiră-averea!

Doar amintiri ascunse îi mai dădeau puterea…

Şi cum puterea e un bun rîvnit

Îi caută-amintirea… s-o pună la-mpărţit!…

POVESTEA VORBII…

Încîntat în miezul zilei de un rîu aşa bogat

Plin de peşti ce stau pe spate şi cu burta la bronzat,

Ia pescarul şi-i aruncă în găleată rînd pe rînd…

Că sunt pietre lustruite… nici că i-a trecut prin gînd!

 

ANOTIMPURI…

Lucrînd voioşi spre seară, cînd umbrele se lasă,

Pe muzici indiene de cinematograf,

În orice primăvară îşi fac un gard la casă,

Şi-n fiecare iarnă, în sobă îl fac praf…

 

NICIODATĂ

Niciodată nu-s acasă cei pe care-i căutăm

Alungaţi din cuib ca barza, iarna, în străinătate

Dacă-i toamnă, primăvara, în zadar o căutăm

Şi visînd la flori albastre, scriem… În singurătate.

 

LAUDĂ

Ţara mea are o mie şi una de ţări

La Roma duc drumurile toate

Spre satul meu tot atîtea cărări

Că-i şi el o ţară mai mîndră-ntre toate!

 

CORTEGIUL

– De mi-aţi fi dat o floare pe cînd umblam pe jos

Necunoscut de lumea zăludă din cetate –

Gîndea privind convoiul, mortu-mbrăcat frumos –

V-aş fi iubit, fiţi siguri, pentru eternitate!

 

ILUZIE (oglinda)

Cînd am vrut să intru-n spaţiul care mă-mbia perfid

M-am izbit cu toată forţa de prostia unui zid

Şi văzînd în apă cerul, cel albastru, nalt şi gol

Vrînd să mă înalţ în slava-i, m-am trezit, vai! în nămol…

NUME/Luna

În adîncimea nopţii de veacuri i-au dat nume

Mai vesele, mai sumbre, după împrejurări:

bănuţ de aur, hoţul, nălucă în genune

poetul, cupă cu vin beţivul mergînd pe trei cărări

 

unui prieten înstrăinat

Chiar ştiind că în oraşul care visele animă

Aurul şi bunăstarea nu ne sunt la îndemînă

Şi chiar dacă optimismul e o casă în ruină

Tu scrii versuri şi te bucuri în coconu-ţi de lumină…

 

ÎNTREBĂRI

Valoroşi sau neica nimeni,orişicum oamenii mor

Iar ca timpul să nu-l piardă, deci să ştie, dînşii vor:

Cei dintîi – în scurta viaţă – ce – ar mai trebui să facă,

Iar ceilalţi de bună seamă, se întreabă numai – dacă.

 

CUVÎNTUL

Boïar sau cerşetor al vieţii fiind drumeţ

De ceasuri fericite sau triste-avut-am parte

Cînd prin străini o vorbă de-acasă avea preţ

Cum nici o pungă plină, ori ştiinţa dintr-o carte