Zbynìk Hejda (n. 1930, Hradec Králové, Republica Cehă). După ce a studiat filozofia și istoria[1], a lucrat[2] ca istoric; apoi a făcut parte din Consiliul Local din Praga[3]. După invazia sovietică din 1968, şi după semnarea Actului constitutiv – Charter 77-, a lucrat ca administrator[4]. Din 1990, predă filosofia la Medical School, Universitatea Carol. Zbynìk Hejda a fost activ[5], literar și jurnalistic: s-a afiliat echipei de redacție al revistei literare nonconformiste “Tváø”; a fost[6] co-redactor la Samisdatzeitschrift[7]. A publicat (mai multe) volume de poezie: Senzualitate totală[8] și Aici totul este plin de muzică[9]; Apropierea de moarte[10] a fost citită în samizdat; tot în samizdat a fost lecturată pentru prima oară colecția Lady Felthamová (1979)[11]. Pentru Valse mélancolique[12] a primit premiul prestigios Jaroslav Seifert (1996). Aceste volume sînt şi în traducere germană (2003)[13]. A tradus din Trakl, Benn, Dickinson. Locuieşte în satul Boemia Horni Ves. ‘Cîrciuma plină de voci’ e publicată în publicată în Povestiri din Praga[14].

Cîrciuma plină de voci

În cîrciuma plină de voci.

Eul meu singuratic; aşteptînd

O femeie care se îndepărtează.

Fumul se ridică asemeni unei profeţii

Şi apoi se rostogoleşte de-a lungul tavanului.

Din cînd în cînd un băutor iese către locul de urinat.

Pe uşă intră întuneric şi frig,

strigătele unui beţiv, văicăreală de tîrfă.

Cîinele leneş mîrîie, ecarisorul

e în spatele uşii.

El duhneşte a blană de animal, a sînge.

Tîrfele îl plac pe ecarisor,

deja îşi dau jos chiloţii, privesc

şerpii clocesc.

Moartea ca un freamăt

ce aproape nu se aude, nici măcar atît.

Afară plouă şi în frunze

moare vocea nocturnă a păsării.

De sus, nenorocire neagră se prăvale,

disperarea noastră – cuţite.

O privire spre uşă, atît de zadarnică,

oh, atît de zadarnică, nimeni nicăieri,

pretutindeni toţi dorm

fiecare singur ca un ucigaş.

[1] la Universitatea Carol din Praga

[2] 1953-1958.

[3] Până în 1968.

[4] În Praga pînă în 1989.

[5] Din a doua jumătate a anilor cincizeci.

[6] Din 1985.

[7] “Střední Evropa”: activă (Ü Europa Centrală).

[8] “Všechna slast”.

[9] “A na Všude Muziky pe PLnO”.

[10] Toate formează o primă secţiune, reflectând atmosfera mohorâtă a anilor cincizeci şi şaizeci, secolul trecut. Cimitirul şi cîrciuma sînt două toposuri centrale. Dat fiind că tematica poeziilor sale a fost apreciată de unii critici drept  “spiritualistă” şi “degenerată”, Hejda a fost pus sub interdicţie de a publica, mai mult de douăzeci de ani.

[11] Descrie făgaşul comun al unei poveşti de dragoste, ‘criptate’, din reminiscenţe erotice.

[12] Moartea şi Erosul sînt două teme care se întrepătrund.

[13] Străbătute de intens filon oniric, cu contrapuncturi ironice, cu subînţelesuri psihanalizabile (temerile şi obsesiile eului liric).

[14] Prague Tales, eds. John àBeckett et al.; New Europe Writers, Warsaw, 2007.