III

Atunci cînd te gîndeşti întrucît ai dorit tu neapărat

că se poate deschide un drum către celălalt

să se extindă limitele către întîlniri captivante

sau doar să se facă mai umană singurătatea

dacă-i destul că ai învăţat multe lucruri de care-nainte nu ţineai seamă

încît să dispară neîncrederea către cine nu-ţi seamănă

să se oprească ocara pentru cel ce vrea

să-ţi semene

să treacă invidia către cel ce te întrece

să treacă dispreţul către cel ce ţi-a rămas în urmă

să fie biruită  teama în faţa celui care condamnă

să fie desfiinţată groaza pentru cel ce stăpîneşte

să se dizolve beţia puterii pe care pentru puţin timp

ai dobîndit-o

atunci cînd luptai să scuturi noile lanţuri

puse după izbucnirea răscolirii tale

tu care lupţi pentru libertate şi apoi vezi

cum libertatea neîmpărtăşită de unii devine sclavie

atunci cînd încerci să-ţi micşorezi nesiguranţa

să nu te predai dorinţei de recunoaştere

să aduni cumva şi aroganţa ta ascunsă…

 

Acolo sus te găseşte poezia.

 

VII

Atunci cînd ţi-aduci aminte de peisaje sperînd să le revezi

mari în asfinţit, munţi cu schimbări de culoare

oraşul în care te-ai născut, unde au fost înhumaţi ai tăi

cu uliţele sale strîmte, pieţele mici,

cu colinele laminate

cu oameni paşnici, altădată răzvrătiţi, cîndva

cu baricade

cu muzica populară sau cultă pe-nserat, alteori

cu imnuri în zori

atunci cînd ţi-aduci aminte de oraşe străine incomplet

explorate

cu picturi şi teatre care iluminează spaţii

necunoscute pînă atunci

cu o mulţime de idei care se ciocnesc precum

maşinile pe piste

cu prieteni necunoscuţi care te-au sprijinit în toate momentele grele

atunci cînd îţi vin în minte situaţii din

anii trecuţi

căldura mamei, uneori chiar sufocantă,

emoţia cînd tatăl te-a recunoscut ca egalul său

entuziasmul dacă cunoşteai pe cei care te-ar fi

pecetluit

ameţeala la întîlnirea cu femeia ce ţi-a schimbat

viaţa

bucuria şi neprevăzutul la naşterea unui copil

regretul din pierderi, dezbinări sau anulări

ale speranţelor

durerea în urma morţii care nu credeai că va veni

vreodată

atunci cînd fără folos încerci să creezi din nou

oameni şi fapte

ca un tîmplar care reface vechiul mobilier cu materiale

noi

să repari ca pe nişte maşinării corpurile, ca să lucreze

ca înainte

să aprinzi cu inflamabile sentimente

incendiate în trecut

să-ţi renovezi sinele aşa cum se restaurează

monumentele antice

atunci cînd vezi cî nu mai vorbeşti lumii precum vorbeai

doar cu tine însuţi, aşa că spui să le

abandonezi pe toate…

 

Acolo sus te găseşte poezia.

 

IX

Poezia vine cu  bicicleta, cu motocicleta, cu autoturismul ca să

te-ntîlnească

uneori vine ca o amazoană cu sabia ridicată

alteori te urmează cînd vii de la magazinul alimentar ca o

cerşetoare în zdrenţe

te tîrăşte ca o prostituată în abisuri fantastice

te recheamă la ordine ca o directoare la şcoala de corecţie

îţi apare în somn ca o fată

neprihănită

te înşeală păstrîndu-ţi în loc o slujnică a sa

pe care tu crezi că în sfîrşit ai tîrît-o în patul tău

te înviorează prin porta-voce ca să strigi lozinci

politice

te încurcă dînd întîietate preocupărilor tale

serioase

îţi umple cutia poştală a ambiţiilor tale, care acum este goală

te ademeneşte cu visuri de putere, de bani, de nemurire

te convinge ca o iubită infidelă că este numai a ta

te depăşeşte în încercarea de a scutura de praf conducătorii

morţi şi în acelaşi timp vii

îţi umflă iluziile pînă ce plesnesc ca baloane

se supără dacă nu vezi că ea încearcă să împrăştie

ceaţa

îţi cere ajutorul cînd o urmăresc puterile

cîndva ignorate

îţi spune că şi atunci cînd le slăvea, pe ascuns le submina

îţi evidenţiază stereotipurile, îţi dărîmă ceea ce pentru tine este

de la sine înţeles

îţi şopteşte secrete pe care trebuie să le elucidezi

îţi scoate la lumină lucruri care zăceau în întuneric pînă atunci

pînă cînd, într-un moment te recompensează pentru devotamentul tău

îţi dezvăluie adevărul, îţi spune clar că ea

aparţine tuturor.

 

Acolo sus poezia găseşte pe fiecare dintre noi.

 

Traducere de Andreas RADOS