Poet, romancier, matematician, ziarist algerian kabil francofon. A fost unul dintre primii intelectuali kabili asasinaţi în Alger, în timpul valului „deceniului terorii”.

 

Rostul strigătului

De n-ar fi fost acest strigăt

Cu chip de piatră tăioasă,

Potrivnic stând să-nmugurească,

 

De n-ar fi fost această mânie

Cu durerea ei născândă

Şi tolba-i înstelândă,

 

De n-ar fi fost ocara

Cu molia-i nimicitoare

Şi nepătrunsele-i gunoaie,

 

Aducerile-aminte n-ar mai fi fost

Decât un lung tir de tristeţi

Şi-un caraghioslîc cleios,

 

Ţara n-ar mai fi fost

Decât o amintire-compost

Şi-a lacrimei

Prinsoare…

 

 

Poem pentru Nabiha

Mă voi întoarce din călătorie

Şi te voi găsi dormind.

Hărmălaia lucrurilor va fi amuţit,

Gâzele nevăzute se vor fi făcut,

Şi tobele din casă piei adevărate vor fi devenit

Dar nebătătoare la ochi.

Ajung mereu la ceasul suspendării juste a tresăririi,

Când varul, argila şi albeaţa lor au îmbrăţişat totul.

 

Ajung

Şi văd puţin câte puţin ivirea din apă;

 

Mai întâi tu, care mânuind culori şi mişcări,

Redai gălăgia gâzelor

Călăuzite de zboruri periculoase.

Apoi lucrurile,

Mândre de isprava lor,

Stârnind însufleţirea locurilor.

 

Vei căuta câinii ce merg pe funii în vis,

Între aşternuturi uimite,

Vei zgâlţâi rând pe rând pulberăriile luminii

Şi viaţa se va aşeza din nou.

 

Te trezeşti

Iar casa-ntreagă devine un carnaval.

 

Din volumul „Pérennes”, 1983, în: revista „ACB – Actualités & culture berbères”, nr 74/75 a Asociaţiei de Cultură Berberă – ACB, toamnă-iarnă, Paris, 2013, p. 32-33

 

 

[Mă gândesc la Feraoun]

Mă gândesc la Feraoun[1]
Surâs îngheţat în tăierea împrejur a soarelui
Ei se tem de adevăr
Ei se tem de condeiul de bună credinţă
Ei se tem de bărbaţii omenoşi
Iar tu Mouloud, ai stăruit să vorbeşti
De lanul de grâu pentru copiii săracului
Şi de nimicirea gardurilor de sârmă ghimpată
ce ne zdrenţuiau zarea
(…)
Într-o zi, Mouloud, bunătatea va triumfa, în sfârşit
Iar noi vom şti să înălţăm tridentul soarelui
Şi vom şti să cinstim memoria morţilor
Căci
Cu
Mâinile tale culegătoare de mistere din Zori
Şi chipu-ţi visător de bard neobosit
Ai ştiut să ne înalţi adevărurile
Scrise cu bucăţi de soare
Pe toate piepturile revoltate

 

Din volumul „L’Arche à vau l’eau”, Editura  Saint-Germain-des-Prés, 1978

 

În româneşte de Marilena Lică-Maşala,

Paris, 10 martie 2016

[1] Feraoun Mouloud (1913, Tizi Hibel – 1961, El-Biar), scriitor algerian kabil francofon asasinat împreună cu Max Marchand şi încă patru profesori de la Centrul Social-Educativ Château-Royal din El-Biar (comună în vecinătatea capitalei, Alger), de către un comando OAS (Organizaţia Armatei Secrete) francez, pe 15 martie 1962.