Mihaela MALEA STROE – George Bogdan – Tărâmul cu dimineţi putrede (Poeme din Est)
După cum mărturiseşte, poetul George Bogdan în prezentul volum (publicat la Editura Eminescu, Bucureşti, 2013), „aduce în faţă adnotările” de la Iaşi, „din anii de oţel ai dictaturii 1986, 1987, 1988, cu pana anului 2013”. Unul dintre meritele lui George Bogdan este că nu se opreşte strict asupra acelor ani (de criză), ci se întoarce […]
Cristina SCARLAT – Andrei Patraș, Iubiri pustii
N-ai spune că și viața și-o respiră sub semnul oximoronului, decât dacă-l cunoști: Andrei Patraș îți vorbește cu zâmbet larg, luminos ca un copil, dar, dacă îi amintești despre textele sale, cu aceeași vitalitate și deschidere își reamintește de răni vechi care-i umbresc privirea… Ancorat involuntar în realitatea care smulge din el hălci cu fiecare […]
Elisabeta BOGĂŢAN – Imanent şi transcendere
O carte inedită prin concepţia editorială oferă editura Emia prin volumul bilingv cu doi autori, Paulina Popa, James Meredith – Ardere de tot/ Burnt offering, traducere Olimpia Iacob şi James Meredith, Deva, 2015. Noutatea concepţiei constă în faptul că nu avem în faţă doi coautori, ci cei doi autori îşi lansează, fiecare, o culegere separată […]
Supravieţuitorul melancolic dintr-un exil pentru îngeri
Într-o scurtă (auto)prezentare de pe coperta interioară a celei de-a patra cărţi de versuri, Chipul speranţei, poetul nemţean Emil Ariton îşi spune „poetul spion”, o metaforă care va fi guvernat şi celelalte trei volume, Transplant de sinceritate, Răstălmăciri, fantezii, retrostihuri şi Jucăria de versuri a zodiacului. Ce „spionează”, în fond, Emil Ariton? Diferite formule lirice […]
Lucrător într-un atelier de fabricat vise. În tura de noapte
În miezul unei constelaţii simbolice, unde tutelare sînt „semnele” clopotului, luminii şi pietrei, îşi de-scrie viaţa şi poezia Constantin Popa în cea mai recentă carte a sa, Dumnezeu tradus în limba clopotului (Editura 24: ore, 2015). Prin titlu chiar, poetul explorează simbolismul dens al clopotului, care este foarte acroşant prin sunetul, dar şi prin forma […]
Ioan HOLBAN – Pribeag în veacul bezmetic şi bolund
Exoticele cîmpii Okavango, în sugestia savanei africane, par a fi departele din cea mai recentă carte de poeme a lui Vasile Burlui, Cîmpiile Okavango (Editura Junimea, 2016) la fel cum, de pildă, în poezia Constanţei Buzea, departele era fixat în nordicul Thule, „capătul pămîntului”, după credinţa vechilor greci; numai că în această carte, dar şi […]
Ancuţa GURBAN DINU – Aspecte ontologice ale comuniunii în Psalmii lui Dorel Vişan: verticala şi orizontala Crucii (I)
Moto: „Şi-atunci, atuncea îmi dau seama/ ce la-ndemînă-i Taina:/ cum că Iubirii/ îi e de-ajuns Iubirea//”. (Dorel Vişan, Psalm 154 [Dă-mi, Doamne, ochii înapoi – Un alt cîntec despre iubire]) Binecunoscutul intelectual român Dorel Vişan[1] debutează în 1995 cu poezii în revista Steaua. Pînă în prezent, a publicat următoarele volume de versuri: De vorbă […]
Nicolae MAREŞ – EMIL ZEGADŁOWICZ ŞI EMINESCU (I)
Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. Este, într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din […]
Leonida MANIU – Lirica latină (Concluzii)
Fără să manifeste o deosebită propensiune pentru exprimarea nemijlocită şi poetică a sentimentelor personale, aşa cum o fac de obicei firile meditative şi contemplative, latinii s-au apropiat totuşi, în cîteva rînduri, de esenţa lirismului. Prezenţa odei, a elegiei şi mai cu seamă a satirei, specii prin excelenţă lirice, sunt, în această privinţă, concludente. Preocupaţi de […]
Cristina RUSU: Simbolistica luminii – calambur între spiritualitatea ortodoxă şi teologia occidentală, lumina creată şi lumina necreată
S-a vorbit despre ea cu o deosebită frumuseţe şi multe dintre popoare au zeificat-o. Cultul zeilor soare este esenţial în viaţa popoarelor antice orientale. Zeul egiptean Ra, semiticul Bel, iranianul Ahura-Mazda, Zeus, zeiţa Isis sau dacicul Zalmoxe – sînt doar zeităţile principale din panteonul bogat al cultului solar antic. Platon scria că binele suprem ar […]