Divagaţii
1 dak
din puzzle pică o singură piesă
întregul cer este decopertat
iar soarele nu va mai fi
la fel de strălucitor
să ne orbească
astfel încît să nu vedem
îngerii ce se-ascund după nori
stele ar cădea rînd pe rînd
pe fundul unui lac
şi pescarul ar fi prea deştept
şi nu le-ar culege
şi nu s-ar întreba ce-s
ştiind că omul nu e esenţa universului
şi că un secret divulgat face
mai mult decît zece
bombe atomice la un loc
2 a fost odată
despre începuturile poveştii lui
căutată de arheologi împătimiţi
în munţi de gunoaie
un indiciu a sosit
o axiomă cunoscută
coborînd treptele din oase
pe spinarea sufletului
împiedicîndu-se în prezent
şi făcînd tumbe:
la colţul străzii
el era din totdeauna
3 uneori urmăm
aceleaşi şine
căi tară sfîrşit
spre nicăieri
uitînd să mai întoarcem privirea în urmă
4 nu crede tot ce citeşti prin ziare
la rubrica decese
nu scrie nimic de iubire ta
toţi ştiu că e mai bine
să fii isteţ nu mort
– nu tu matrimoniale
nici tu pierderi
eu unul ţi-am văzut oglind
din buletin
şi sufletul gol
5 …gînduri criminale
ce faci, le ucizi?
cadavru peste cadavru nu rezolvă
nimic doar se-mpute treaba
6 american dream
fac buş
alunec
– america mă-sii
copyright by c.mihuleac
cad lovit şi nu ştiu ce-s
bălţile de sînge sînt repede curăţate
salubritatea e în floarea
crimelor din străzi
cu o ultimă picătură de vlagă
ridic privirea spre cer
şi mă întreb dacă undeva
pe vîrfuri de zgîrie-nori
,răspunsu-i fatal
?nu se ascunde Dumnezeu
6 apo-colaps
la doi metri sub pămîntul acoperit cu
sîngele înroşeşte zăpada
zăpada se topeşte
penele păsărilor ce înoată pe sub
iau foc
ie sting rădăcinile crizantemelor înalte cît casa
petalele acoperă
soarele e anemic,ba chiar leucemie
şi nu poate sa respire
7 aur de iz (our days)
mă tebecesc cu fiecare minut
ce trece strada nu se mănîncă
se calcă pe rană cînd eşti căzut
se loveşte bruschează
se ia viaţa
ca marfa de pe tarabă
8 din prea-plictis
Linişte, flori, coroane, chipuri plînse
astre verzi zilnic în ochii ei
luceferi, luciferi
-tot un drac-
tensiunea-ţi creşte, fierbe
atinge punctul G al unei palme
prea crăpate
pe aragaz se întinde ceaiul
lacul caspic, marea baikal
la 112 răspunde-o voce de 89…
te trezeşti şi nu ştii
ce-i cu tine
iţi încoronezi nasul
;u ochelari, lentile fumurii
pe aripile vîntului era deschis televizorul
9 ?un upercut de stînga
au, e mîna tremurînd – a bunicii
întinsă după medicamente
– lumea văzută prin ochelari de demnitar
10 luptă inegală
se dau cartonaşe galbene
doar pentru a atrage atenţia
nu există ilegalităţi
se pun doar pe oala cu smîntînă
să se prindă lumea că unu + unu
pot să facă mai mult decît doi
astfel încît balanţa să rămînă în echilibru
11 mărul adamic
gîndurile mă rod
mănîncă
încet dar sigur
un vierme se hrăneşte
şi
mărul arată bine la exterior
cînd miezul i-e putred
12 născuţi în pseudolibertate
clepsidra s-a spart
dar nisipul continuă să se scurgă
fără bătăi din palme, bătăi din aripi
conspiră respiră cu moartea
– timpul, moartea 2 prieteni de-o viaţă
mereu fac jocul
şi scot al 5-lea as din mînecă
afluenţi, confluează – iar apele-s tulburi
rămîne ca zeii
şi nu simpli muritori
să ia pe picioarele lor
nisipul fierbinte
şi pămîntul de sub el
ah! destinul precar
şi libertatea furată
13 cu banii rătăciţi prin bănci milionarii de carton
colecţionari de cărţi plasticate cu benzi magnetice mediane
îşi cumpără decoraţii cuvinte de laudă
în timp ce neuronii înfometaţi mor
in starvation
copii lor deplîng copilăria pierduta
îşi dobîndesc zîmbetul cu ţigări între buze
şi venele plîng nu-s sonde de petrol
şi nici grohăitori în zi de ignat
sfîrşesc ne-norociţi fac dragoste cu banii
aşa, morţi în sicriu de mahon
cruce şi mînere de aur
măcar atît şi ei pentru profanatori
o înmormîntare somptuoasă
pentru un trap păcătos hrană viermilor şi uitării
şi-un suflet pribeag rătăcind prin păduri incendiate
se frige şi ţipă
prin aer e miros de fum sau doar
parfumul spălăcit cu-aromă de adevăr?