Dureri resemnate

Se-aud iarăşi glasuri de arme

Teii înfloresc tot mai greu

Liniştea stă să se sfarme

Supărat e-n cer Dumnezeu!

Lumea nu ştie sau nu aude

Aceste Patimi cu sînge pe ele,

Cu hohote iadul pune apeluri absurde

Cuvintele sunt oarbe şi grele!…

Fratele meu a uitat-o pe MAMA,

Vecinul se uită la mine cu ură,

Credinţa îşi pierde năframa,

Cînd lumea tot minte şi fură!

Sunt odioase destine propuse

Să ducă la crime morale şi hîde

Iar jertfele pe vremuri apuse

Văd diavolul cum scuipă şi rîde!

Această alarmă de moarte aşterne

Un doliu pe sfinţi – iubire pierdută,

Ca apa prin care se cerne

Durerea resemnată şi mută.