Începînd cu numărul din iarna lui 2015 am dedicat un spaţiu mai amplu unor cărţi primite de la autori, din spaţiul ex-iugoslav, mai ales Croaţia, dar şi Slovenia, cu care colaborăm de ceva timp, şi pentru revistele „Poezia”, „Kadō” sau „Carmina balcanica”, dar şi la alte proiecte. Continuăm cu alţi doi autori, Đurđa Vukelić Rožić şi Alenka Zorman.

 

*

Đurđa Vukelić Rožić, Tiha glazba/ Silent music, haiku, editor şi versiunea engleză: Saša Važić, ilustraţii: Bette Narcross Wappner, 104 p.; Pogled na Otrantska vrata/ A gaze at the strait of Otranto, tanka, English sub-editor and proof-reading: Elisabeth Harrison-Paj, cover design: Dejan Lekić, 104 p.; Čiji je ovo planet?/ Whose is this planet?, senryu, haiga, haibun, lectura/ corectura: Maja Bregović, English corrections: Elisabeth Harrison-Paj, photo for cover: Stepan Rožić, 84 p., Ivanić Grad, Croaţia, 2015

Nu este prima dată când scriem despre activitatea şi cărţile Djurdjei Vukelić Rožić (cu care am şi colaborat la diverse proiecte dedicate liricii nipone din zona în care vieţuieşte), pe care le-am semnalat atât în „Poezia”, cât şi în „Kadō” sau „Convorbiri literare”, fie că a fost vorba despre lirică de sorginte niponă, fie despre aforisme. De data aceasta Djurdja ne-a trimis trei cărţi de în care ne propune un excurs pe căile mai multor genuri nipone: haiku, tanka, senryu, haiga, haibun.

În Silent music (la care ne vom referi îndeosebi de această dată, asupra celorlalte volume vom reveni, probabil, cu alte prilejuri), cea mai „cosmopolită din punct de vedere al limbilor în care sunt textele, sunt şi poeme în limba română (dar şi japoneză, lituaniană, slovenă, germană, chineză, italiană ş.a.), traduse de subsemnatul, Vasile Moldovan şi Eduard Ţară, Alina Stancu.

Ca scriitură, Djurdja se apropie mai ales de maniera în care se scrie haiku în multe dintre grupurile din zilele noastre („seară la ţară –/ fumul traversează râul/ departe de pod”; „o nouă expoziţie/ în noaptea asta în muzeu –/ lumina lunii”; „fabrică demolată –/ un stol de ciori/ pe locul clădirii”), deşi nu se poate spune că se abate cu totul de la linia „clasică” (kigo etc.; deşi, relativ la alte aspecte – kireji, nr. de onji/ silabe ş.a., ar comporta o discuţie în detaliu) – „chiar şi o bătrână doamnă/ trece pe sub un cireş/ în floare…”. Alte texte aduc aminte de evenimente nu foarte îndepărtate şi, din nefericire, deloc plăcute: „mult după război/ câinele nostru tremură şi geme/ la artificiile de Anul Nou”. Pe de altă parte, în multe dintre texte, chiar dacă nu sunt numite explicit diverse locuri sau persoane/ întâmplări ş.a., se simte, ca şi în alte scrieri ale autoarei, amprenta/ reverberaţia amintirilor legate de meleagurile natale/ persoane dragi (de altfel, volumul este dedicat amintirii mamei sale): „fotografie veche –/ ultima vacanţă/ cu părinţii mei”.

Una dintre cele mai semnificative trăsături ale unui haiku ţine de un anume tip de simplitate care, dublată de maniera în care transpunem experienţa noastră, poate crea imagini aparte în sufletul cititorului. Cred că acest fel de a scrie îi este la îndemână Djurdjei, un autor cunoscut nu doar în ţara sa, ale cărei cărţi le citesc cu plăcere.

 

*

Alenka Zorman, Metulj na rami/ Butterfly on the shoulder, English version; Alenka Zorman and Alan McConell Duff, foreword by Edin Saračević, Apokalipsa, Ljubljana, Slovenia, 2004, 92 p.

Un alt autor cu care am colaborat la câteva proiecte este Alenka Zorman, poate cel mai  important nume în domeniul liricii de sorginte niponă din Slovenia (fapt subliniat şi de Edin Saračević, în cuvintele de început). Locuieşte la Ljubljana, scrie poeme (nu doar haiku) din 1999, este (co)editor la diverse publicaţii, este preşedintele Clubului Haiku din Slovenia, autoare a mai multe volume, a tradus din creaţiile mai multor autori străini în slovenă şi autori sloveni în engleză.

Fiecare vedem în felul nostru un moment în care ne regăsim, fie în natură, fie în mediul familiar, fie în diverse locuri. Alenka are felul ei de a privi toate acestea, ducând cititorul cu gândul spre diverse asocieri. De pildă: „dimineaţă strălucitoare/ un păianjen îşi ţese plasa/ în faţa unei oglinzi”. Sau, alteori, pe o pagină regăsim două poeme care, laolaltă, creionează un tablou gingaş: „în poala mamei/ noul ei născut/ şi o rază de soare”; „un boboc de trandafir/ îşi desface petalele – / ea, degeţelele”. Ori una dintre acele clipe în care simţim cum sufletul se umple de căldură şi lumină: „seară încinsă/ respiraţia lui/ singura briză”; vânt cald/ eşarfa ei de mătase atinge/ un trecător”. Sau o „evadare”, fie şi cu gândul, din jungla oraşului: „asfaltul încins al oraşului/ gândurile mele merg desculţ/ prin iarbă”. Ori cheamă, prin asociere, o amintire mereu dragă: „ultima scrisoare a mamei/ o roză uscată/ încă are parfum”; casa mea natală/ pe uşorul uşii/ liniile de creion ale creşterii mele”. Sau, pe de altă parte, ne duce în viaţa cotidiană cu umorul/ problematica („interviu pentru job/ mâinile candidatului/ ca pentru rugă”) ori momentele ei de relaxare: „Parisul rece/ şoldurile fine ale femeii/ de Modigliani”.

Fără a repeta parte din cele scrise relativ la cărţile Djurdjei Vukelici Rozici, dincolo de consideraţiile care ţin de tehnică, de felul în care se apropie sau se distanţează de o „linie” anume, de felul în care păşeşte în felul ei de la „clasic” la modern (prin vocabular, tematică, stil/ alte elemente specifice haiku), lectura acestei cărţi ne relevă o autoare care, parcă, dăruie cititorului acele clipe în care, citind poemele, pare că poate să simtă… „fluturi pe umăr”.

 

*

*              *

Călători prin anotimpuri/ Travellers through seasons, antologie de haibun româno-americană, realizată de Valentin Nicoliţov şi Bruce Ross, selecţia autorilor (români): Valentin Nicoliţov, Bruce Ross (americani), traducerea poeţilor americani şi corectura lucrării: Astrid Andreescu, English language advisor for Romanian poets: Bruce Ross şi Astrid Andreescu, Note introductive: Valentin Nicoliţov şi Bruce Ross,  Editura Societăţii Scriitorilor Români, Bucureşti, 2016, 254 p.

Semnalăm o (primă, sperăm) antologie de haibun româno-americană, realizată de Valentin Nicoliţov şi Bruce Ross, care a văzut recent lumina tiparului. O colaborare care, dincolo de faptul că antologatorii (la care se adaugă şi Astrid Andreescu) sunt autori care pot contribui la buna redare în/ dintr-o limbă în alta a textelor, cunosc îndeaproape subiectul.

În notele de început cei doi antologatori fac câte o scurtă introducere despre ce înseamnă haibun, cum a apărut, cum a început să fie scris în cele două ţări şi cum a evoluat în timp, dar şi diverse alte precizări.

Cei patruzeci de autori (câte douăzeci de fiecare „parte”) sunt consideraţi de către cei doi antologatori ca fiind printre cei mai semnificativi creatori de gen din aceste ţări. (De altfel, pentru fiecare autor este şi o scurtă prezentare, alăturată poemelor selectate.)

Lectorul poate remarca atât asemănările, cât şi, mai ales, diferenţele în modul de scriere al acestor autori, pornind de la felul în care concep ideea de haibun (de la lungime, numărul de poeme, subiect/ teme, limbaj, cum înţeleg conciziunea sau maniera de a fi descriptivi ş.a.).

Încheiem succinta (dat fiind specificul rubricii) prezentare a acestei antologii, cu o recomandare la lectură, dar şi spre exemplificare, cu un fragment dintr-un haibun semnat de Bruce Ross, intitulat Ultimul dintre beatnici: „Cartea Vagabondul dharmei a lui Jack Kerouac mă ajută să înţeleg ce este iluminarea budistă. La Plaja Sf. Petru, unde a locuit cu mama sa în ultimii săi ani, prima mea escală este la supermarketul Publix, aglomerat în această seară din săptămână. În fiecare culoar răsună conversaţii şi cărucioare de cumpărături, cu excepţia acestui culoar care e stocat cu produse de hârtie. E ca şi cum aş intra într-un vid format dintr-o substanţă transparentă. […]

Oraşul/ în care a murit Ti Jean[1]/ luna plină, iarna”.

 

*

Antologia World Haiku, no 12, din 2016

Printre publicaţiile World Haiku Association, Japonia, se numără şi antologia „World Haiku”, editată de Ban’ya Natsuishi, sub egida World Haiku Association, pe care am prezentat-o, de ani buni, în rubrica noastră. Acum vorbim despre numărul 12, din anul 2016.

Din sumar (în care vom regăsi şi 461 de poeme haiku, în 33 de limbi, semnate de 204 de poeţi, din 44 de ţări – de la noi: Magdalena Dale, Valentin Nicoliţov şi subsemnatul; la World Haiga Gallery este o haiga semnată Lavona Kray, România) sunt rubrici de haiku, Junior Haiku (din Japonia şi Noua Zeelandă – arranged by Shin’ichi Suzuki & Doc Drumheller), primul concurs de haiku al WHA, Haiku Criticism (cu eseurile: Ban’ya Natsuishi: Haiku and the World, Abdelkader Jamoussi: Is Arab Haiku Possible?, James Shea: Circular Influences: Haiku in Translation, Zlatka Timenova: Le haiku, couleur de femme, Shizue Ogawa: Haiku of French and English speaking countries – Canada, Belgium, France, Ireland), Conference Report (Shuichi Watanabe: The 8th World Haiku Association Conference; Yu Soneda: The 10th World Haiku Association Japan Conference), World Haiga Gallery (judge: Kuniharu Shimizu) ş.a.

Câteva poeme din secţiunea haiku: „Viaţa e o lungă poveste/ Oamenii sunt personajele/ Eroii mor şi ei” – Zaid Alquraishy (Irak); „În faţa pietrelor albastre/ ale ochilor tăi/ gheaţa se topeşte tăcut” Tanja Bakic (Muntenegru); „tabără de refugiaţi/ plânsul unui orfan/ mai tare ca tunetul” – Damir Damir (Muntenegru); „Picuri de ploaie/ cu bucurie şi tristeţe/ viaţa e aşa scurtă” – Đỗ Tuyết Loan (Vietnam), „cu trup de haiku:/ oricine ajunge un îndrăgostit/ bunicul a ajuns patru îndrăgostiţi” – Kamran Mir Hazar (Norvegia şi Hazaristan[2]); „Sunetele broaştelor/ par să fi căzut cu ploaia/ din cer” – Kasa (Vietnam).

Şi unul dintre cele premiate la prima ediţie a concursului WHA: „Cerul nopţii/ unei zile tropicale/ adaugă-i încă un pământ” – Shinji Noya (Japonia).

Şi secţiunea de eseuri critice este interesantă. Ne oprim doar la Abdelkader Jamoussi şi Is Arab Haiku Possible?, care, sintetic, pleacă de la vechile forme de poezie arabă, cu accent pe qasida (tradusă în genere în Occident „odă”), evoluţia în timp, trecând prin etape ca Al-Nahda/ Renaşterea din secolul al XIX-lea (despre care am scris cu alte ocazii, de pildă legat de poezia turcă şi „Tanzimat”, poezia arabă din diverse regiuni ş.a.), marii poeţi moderni (parte din creaţiile unora – de ex. Mahmoud Darwish – le-am semnalat/ uneori publicat în traducere, în „Poezia” şi „Convorbiri literare”), apoi combinaţia dintre epigramă şi haiku numită tawqiaat, practicată întâi de poetul palestinian Izzidin Al-Manasra. Pe urmă citim şi despre Nizar Qabani şi ale sale „telex poems”, articolele/ studiile despre haiku publicate în lumea arabă, ajungând la situaţia actuală, influenţată de internet, în ce priveşte sursele de informare şi comunicarea.

O lectură interesantă pentru creatorii de gen, dar nu numai.

 

*

Ikuya’s Haiku with Codrescu’s Haiga, Edited and translated with  Introduction and Commentaries by Itō Isao, Haiga with Annotations by Ion Codrescu, Foreword: Klaus-Dieter Wirth, book designer: Okusada Yasuyuki, The sumi-e by Ion Codrescu on the dust jacket, Ronsho-sha, Tokyo, Japonia, 2015, 160 p.

Nu este prima dată când semnalăm, în revista „Poezia” sau în altele, creaţiile lui Ion Codrescu, autor cunoscut în domeniul liricii de sorginte niponă, şi pentru haiku, dar mai ales pentru haiga. A colaborat cu diverşi autori din ţară şi de peste hotare în realizarea unor volume personale şi/ sau antologii.

Pe de altă parte, nici Katō Ikuya (fiul unui alt cunoscut autor de haiku, Katō Shinshū, s-a născut la Tokyo, în 1929; este un nume în literatura de gen, onorat cu numeroase şi prestigioase distincţii) nu este străin cititorilor rubricii noastre. În toamna lui 2012 am recenzat volumul 100 Selected Haiku of Katō Ikuya. Edo-style Aestheticism, translated with a study by Itō Isao, Chūseki-Sha, Tokyo, 2011 (un volum interesant, despre care am mai vorbit şi în revistele „Cronica”, rubrica „Orientalia”, la Iaşi, şi „Albatros”, la Constanţa) şi prin prisma întâlnirii cu un autor de referinţă în domeniu, şi prin maniera de prezentare.

Aici inserăm doar câteva rânduri (pe larg, în rubrica din „Convorbiri literare”, Cartea străină) de semnalare despre acest volum la care este colaborator şi Ion Codrescu, menţionând felul în care este structurat.

Structura: I. Introducere (de Itō Isao), II. Katō Ikuya’s 20 haiku selected from Ryōken and Codrescu’s haiga, III. Annotation on my 20 Haiga Paintings Inspired by Haiku of Katō Ikuya (de Ion Codrescu), IV. Commentaries, (de Itō Isao), şi, în final, texte citate şi referinţe, postfaţa semnată de Itō Isao, şi note despre co-autori.

 

Reviste

*

„Haiku”, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, editată sub egida Societăţii Române de Haiku, anul 25, nr. 54/ 2015, toamnă – iarnă.

Numărul se deschide cu un text al lui Valentin Nicoliţov, Ploaie de stele/ Rain of stars, despre prima antologie de tanka din România, realizată de Magdalena Dale (semnalată deja şi la Biblioteca haiku), cu subtitlul „25 de ani de poem tanka în România”, urmat de un grupaj de astfel de poeme din carte. Apoi un alt grupaj, consistent, de creaţii (haiku) ale unor poeţi ai Societăţii Române de Haiku, un altul de poeme într-un vers, poemele a trei autori români premiaţi la concursuri internaţionale (Florentina Loredana Dalian – Kusamakura contest, Kumamoto, Japonia; Constantin Stroe – UKIA Haiku Festival, Concursul internaţional Jane Reichold 2015, Teodora Moţet – concursul Asociaţiei Franceze de Haiku, 2015). Apoi: poeme haibun (autori români şi străini), Sălcii în ceaţă (ryogen nijuin renku) de Teodora Moţet, care semnează şi un text despre cartea Soarele în vitrine, de Mike Montreuil şi Diane Descôteaux, alte poeme tanka ale unor autori membri SRH, recenzia volumului de haiku Printre flori, de Maria Tirenescu, semnată de Virginia Popescu, traduceri ale poemelor unor autori de limbă franceză, poeme senryu ale unor membri ai SRH, poeme într-un vers, un grupaj de senryu semnat de Djurdja Vukelici Rozici, din Croaţia, autori care debutează în revista „Haiku”, semnalarea vol. 38.3, toamnă 2015, al revistei „Frogpond”, al HSA, al nr. 48, iulie-septembrie al revistei „Gong”, nr. 66/ aprilie 2015 al revistei „Ginyu”. Spre final, Vasile Modovan semnează un text in memoriam Verica Zivcovici, apoi sunt texte in memoriam Rhadey Shiam, Emil Burlacu (semnat de Cornelia Atanasiu), Emilia Dumitrescu (de Vali Iancu), Cornelia Conta (de Magdalena Dale). Revista se încheie cu diverse anunţuri, cărţi primite la redacţie ş.a.

Aşadar, din nou un sumar bogat (în română, engleză şi franceză), de interes pentru creatorii de gen, şi în acest număr al revistei „Haiku”.

*

„Ginyu”, nr. 70, 20.04.2016

Spicuim din sumarul revistei, publicaţie sub egida World Haiku Association, după un eseu în limba japoneză al lui Ban’ya Natsuishi despre haiku şi evoluţia acestui poem în timp, şi alte două eseuri semnate de Sayumi Kamakura şi Yoshihiko Furuta, o serie de grupaj haiku, Two hundred dreams, al lui Ban’ya Natsuishi, Put in a spring breeze, de Sayumi Kamakura, Journal du sang, de Mohammed Bennis, Deep water, de Guliz Vural, Haiku on Taiwan, de Georges Friedenkraft, Trace on the soul, de Dragan Ristici, Santa Elena, de Ron Riddell, şi un consistent „contingent” de japonezi (între care: Shin’ichi Suzuki,Yutaka Hasegawa, Kei Kinjo, Shuichi Watanabe, Yoshimoto Abe, Shizumu Tahahashi, Somin Yoshida, Hideki Ishikura, Ichitaro Yamamoto, Emi Takeuchi, Bakuin Shinto, Toshio Kimura, Maki Osato, Yoshihiko Furuta, Yuji Matsumoto ş.a.). În final, „Haiku Gallery, cu poeme comentate de Ban’ya Natsuishi, între care unele de Bill Cooper, SUA, Kurt F. Svatek, Austria, şi, din nou, unele semnate, scrie în revistă, de Lavana Kray, din România.

Câteva poeme: „în spatele/ privighetorilor/ contemplu luna” Guliz Vural (Turcia); şi din grupajul intitulat Meta haiku, al lui Toshio Kimura: „zgomotul/ radioului/ undeva –/ wolfman jack”; „eyeball kick” –/ haiku/ faţă cu ecstasy”; ivirea unui vers/ după elaborare/ tot cuvinte de netipărit”; „stelele/ s-au strâns laolaltă:/ „naşterea unui zeu”.

 

Alte reviste, pe scurt

*

„Constelaţii diamantine”, anul VII, nr. 3(67)/2016, p. 46 – Valentin Nicoliţov semnează un articol intitulat Ploaie de stele/ Rain of stars, despre prima antologie de tanka din România, realizată de Magdalena Dale, pe care am prezentat-o deja în rubrica noastră. La p. 35 este un „dialog” pe arpegii de senryu între Dan Norea şi Eugen Deutsch. Dialog continuat (sau încheiat, pentru moment) în numărul  4(68)/2016, la p. 35.

[1] Porecla lui Jack Kerouac [n. B. Ross[.

[2] Regiunea înaltă din Afganistan, din zona munţilor Koh-I-Baba (la extremitatea vestică a Caucazului Indian, adică a Munţilor Hindu Kuş, numită de locuitori (hazarii, al treilea grup etnic, ca număr, din Afganistan, vorbesc persana; locuiesc şi în Pakistan, Belucistan, şi în zona Karachi) şi Hazaristan.