Moto: „Şi-atunci, atuncea îmi dau seama/ ce la-ndemînă-i Taina:/ cum că Iubirii/ îi e de-ajuns Iubirea//”. (Dorel Vişan, Psalm 154 [Dă-mi, Doamne, ochii înapoi – Un alt cîntec despre iubire])

Binecunoscutul intelectual român Dorel Vişan[1] debutează în 1995 cu poezii în revista Steaua. Pînă în prezent, a publicat următoarele volume de versuri: De vorbă cu Domnul (Timişoara, Popa’s Art, 1997), Vremea cireşelor amare… (Cluj-Napoca, Napoca Star, 1998), Voi veni cu fluxul (Timişoara, Popa’s Art, 1998), Păcate… (Cluj-Napoca, Cartimpex, 2000); Psalmi (Cluj-Napoca, Dacia, 2002). Ultimul volum este republicat în 2010, într-o ediţie bilingvă română-spaniolă Psalmi/Salmos[2] (traducător Christian Tămaş, Iaşi, Ars Longa), în 2011 (Cluj-Napoca, Dacia XXI) şi în 2013, într-o ediţie bilingvă română-franceză Psalmi/Psaumes[3] (traducător Christian Tămaş, Iaşi, Ars Longa). Psalmii (< gr. Ψαλμοί = cîntări acompaniate cu instrument muzical; imnuri religioase) lui Dorel Vişan nu sînt traduşi doar în spaniolă şi în franceză, ci şi în greacă (doisprezece dintre ei). De asemenea, poetul a primit propuneri ca psalmii să-i fie traduşi şi în ebraică.

Neglijat de critica românească, Dorel Vişan s-a numărat în 2010 printre cei doisprezece finalişti ai concursului internaţional de poezie mistică „Fernando Rielo” (au participat 208 concurenţi, din 32 de ţări), cu volumul Salmos (Psalmi). Este demn de apreciat talentul poetului român, întrucît doar un singur român a mai participat în urmă cu douăzeci şi şapte de ani la acest concurs: la cea de-a treia ediţie a festivalului din 1983, Marin Sorescu a cîştigat Premiul Mondial „Fernando Rielo” cu volumul El Ecuador y los Polos (Ecuatorul şi polii).

În cele ce urmează, ne vom opri asupra activităţii sale poetice, mai exact, psalmistice, deoarece aceasta din urmă este, din păcate, foarte puţin cunoscută de către publicul autohton şi, paradoxal, familiară celui european.

Dorel Vişan, psalmist

Dorel Vişan a început să scrie primii psalmi în Ungaria, după care, fiind părăsit timp de trei ani de zile de muza inspiraţiei divine, nu a mai reuşit să scrie niciunul. Revelaţia i-a venit în momentul în care face un pelerinaj la Mănăstirea Recea şi are o discuţie profetică cu părintele Ioan. Iată propria sa mărturisire: „Am început să scriu psalmi fiind în Ungaria. Lucram acolo la un proiect internaţional de teatru, am scris primii trei psalmi şi m-am golit de inspiraţie. Nu am mai avut niciun fel de inspiraţie. Orice scriam imitam de fapt pe cineva, pe David, pe Arghezi şi atunci nu am mai scris. Am venit în ţară după cîteva luni şi timp de trei ani nu am scris deloc. Apoi, am fost la Mănăstirea Recea, lîngă Tîrgu-Mureş. Acolo am discutat cu un preot, părintele Ioan, care mi-a spus numai atît, că voi avea o revelaţie. Ştiam despre domnia sa doar atît, că este un om special. Cînd am plecat, la poarta mănăstirii era o librărie de cărţi bisericeşti şi am intrat acolo şi am găsit o carte, a lui Ernest Bernea, ceva despre iubirea creştină. Răsfoind acea carte mi-a venit inspiraţia despre ce să scriu, ce să conţină psalmii. Fiecare trebuia să conţină ceva din omenesc, despre durere, lacrimi, suferinţă, bucurie, înstrăinare. Am început să scriu iar şi în trei ani am scris restul pînă la 50, dar i-am numerotat după David, de la 150 în sus”[4].

Mitropolitul Bartolomeu Anania explică în „Introducere la Psalmi” că, atît traducerea grecească, Septuaginta, cît şi cea ebraică, Vulgata, cuprinde 151 de psalmi: „Cartea Psalmilor cuprinde 150 de poeme. Numărul a fost stabilit înainte de apariţia Septuagintei: aceasta are, într-adevăr, şi un al 151-lea psalm, care însă poartă menţiunea „în afara numărului”. Acelaşi număr de psalmi îl cuprinde Vulgata; Fericitul Ieronim i-a tradus mai întîi după Septuaginta […], dar totalul e identic şi în traducerea făcută ulterior după textul ebraic” (Bartolomeu 2011: 902).

În ceea ce priveşte volumul Psalmi, observăm că Dorel Vişan începe numerotarea acestora de la numărul 151 – în continuarea celor scrişi de Regele David – printr-un „cîntec al încercării” (Răspunde-mi, Doamne, dacă poţi) şi se termină cu numărul 200, printr-o „Apocalipsă” (Ferice de cel care citeşte…). Este perfect legitimă alegerea numerotării acestora, pentru că orice suflet credincios, asemenea psalmistului David, are dreptul să-şi deschidă sufletul în faţa lui Dumnezeu şi să dea mărturie în scris despre ce înseamnă această încredinţare. Şi ce poate fi mai frumos decît aceasta?

Titlurile şi subtitlurile psalmilor

În ceea ce priveşte titlul psalmilor, observăm că acesta este reluat integral sau parţial în primul şi, uneori, în următoarele versuri, excepţie făcînd psalmii: 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poţi – Un cîntec al încercării), 157 (Durerea adevărului împuţinat), 158 (Am socotit şi eu, Părinte – Un cîntec despre zădărnicie), 171 (Doamne, mă tem pentru Tine… – O cîntare a singurătăţii), 187 (este singurul psalm, care are ca titlu doar numărul), 191 (Domnul este scăparea mea – Întîiul jertfelnic) şi 197 (Dă-mi, Doamne, bucuria de-a fi plîns – O cîntare a lacrimilor).

Avînd în vedere subtitlul psalmilor, îi putem grupa astfel:

Psalmii cîntecului: „încercării”: 151 (Răspunde-mi, Doamne, dacă poţi – Un cîntec al încercării); „libertăţii”: 153 (Doamne, adu-Ţi aminte de mine – Un cîntec de laudă pentru libertate); 156 (Cu silnicia mă îmbrac… – Un nou cîntec pentru libertate); „iubirii”: 154 (Dă-mi, Doamne, ochii înapoi – Un alt cîntec despre iubire)[5]; „neputinţei”: 155 (Sînt pui căzut din cuib… – O cîntare a neputinţei); „zădărniciei”: 158 (Am socotit şi eu, Părinte – Un cîntec despre zădărnicie); „întrebărilor”: 161 (Oare ce sînt eu, Doamne (?) – O cîntare a întrebărilor)[6], 173 (Doamne, ne-ai făcut oglindă gata spartă… – A doua cîntare a întrebărilor), 198 (Acoperiţi de aceleaşi stele – A treia cîntare a întrebărilor); „celor care se roagă”: 166 (Eu bat în Tine ca-ntr-o poartă – O cîntare despre cei care se roagă); „morţii”: 167 (Unde mă caută ochii tăi orbi – Un cîntec despre moarte); „nestatorniciei”: 168 (Strigat-am către Tine – O cîntare a nestatorniciei); „sufletului”: 170 (Aş da oricît, Părinte… – O cîntare a sufletului), 179 (Înverşunată luptă mă macină, Doamne – Un cîntec al casei sufletului); „singurătăţii”: 171 (Doamne, mă tem pentru Tine… – O cîntare a singurătăţii); „anului 2000”: 172 (Doamne, nu mai am putere nici să strig… – Un cîntec al anului 2000); „femeii-mame”: 174 (N-am decît vise, Doamne – O cîntare a femeii-mame); „trecerii”: 175 (Doamne, ce repede soartă mă mînă – O cîntare a trecerii); „pustiirii”: 178 (Opreşte-Te, Doamne, din castele Tale ninsori – O cîntare a pustiirii); „căinţei”: 186 (Doamne, sînt Iudă nevrednică – O cîntare a căinţei şi un strigăt); „rătăcirii”: 189 (Doamne, nu mai ştim drumul de întoarcere – O cîntare a rătăcirilor); „norocului şi nenorocului”: 194 (Norocul, cît mi l-ai lăsat… – O cîntare despre noroc şi nenoroc); „lacrimilor”: 197 (Dă-mi, Doamne, bucuria de-a fi plîns – O cîntare a lacrimilor);

Psalmii rugăciunii: 159 (Ajută-mă, Părinte – Întîia rugăciune), 160 (Doamne, cu faţa plînsă… – A doua rugăciune), 164 (Doamne, mă îngrozesc de semnele Cerului… – A treia rugăciune), 169 (Doamne, nu mă lăsa de batjocură – A patra rugăciune), 177 (Încearcă-mă, Doamne, prin foc – A cincea rugăciune), 181 (Doamne, dacă ai tăcut… – A şaptea rugăciune), 193 (Am cercetat inima mea, Părinte – A opta rugăciune), 196 (Doamne, scoate-mi inima de piatră – A noua rugăciune). La o primă lectură, ni se pare că lipseşte a şasea rugăciune, însă, dacă privim atenţi, observăm că aceasta se ascunde într-a noua (nouă nefiind decît un şase întors).

Psalmii plîngerii lui Ieremia: 185 (Mîhnită mi-e inima, Doamne – Întîia plîngere), 188 (Vai mie, vai ţie – A doua plîngere), 190 (Doamne, păcatul e mare – A treia plîngere), 195 (Sînt pradă-n voia vremii, Doamne – A patra plîngere), 199 (Ia-mă părtaş, Părinte, la Lucrarea Ta… – A cincea plîngere);

Psalmii trimiterii scripturistice: Cîntarea Cîntărilor: 162 (Asemeni Elenei în veci… – O altă Cîntare a cîntărilor), 184 [Domnul şi-a adus aminte de mine… – Imn păgîn (adăugiri la Cîntarea Cîntărilor)]; Pildele Mîntuitorului Iisus Hristos: 163 (Cînd cărţile vieţii le-ntorci – O altă pildă a Mîntuitorului); Psalmii Sfîntul Proroc David: 165 (Azi-noapte glasul m-a strigat din nou – Un Cuvînt înainte la Cartea Psalmilor); Grădina Ghetsimani: 183 (Tată, mă cere răcoarea – Noul Ghetsimani); Jertfelnicul: 191 (Domnul este scăparea mea – Întîiul jertfelnic); Buna Vestire: 192 (Din nou speranţele învie – Bună vestire); Apocalipsa: 200 (Ferice de cel care citeşte… – Apocalipsă);

Excepţie de la această clasificare o fac psalmii, care nu au subtitlu: 152 (Doamne, de-o veşnicie), 176 (Mi-e tot mai greu, Părinte), 180 (Scapă-mă, Doamne, de veşminte), 182 (Doamne, cînd m-ai zidit) şi 157 (Durerea adevărului împuţinat).

Conchidem că titlurile şi subtitlurile psalmilor înglobează în sine un mesaj divin, care cuprinde, aşa cum vom vedea, atît relaţia tainică a omului cu Dumnezeu, cît şi dezvăluirea sinceră şi pură a sufletului omenesc.

Motourile scripturistice şi literare ale psalmilor

Unii psalmi – 179, 184 şi 191 – au un moto scripturistic, ceea ce dovedeşte pasiunea psalmistului pentru Cuvîntul dătător de Viaţă: I Corinteni 3, 7: „[…] nici cel ce sădeşte nu e ceva, nici cel ce udă, ci numai Dumnezeu care face să crească”; Apocalipsa 21, 2: „Şi am văzut cetatea sfîntă, noul Ierusalim, pogorîndu-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei”; Ieşirea 17, 6: „Iată Eu voi sta înaintea ta acolo la stînca din Horeb, iar tu vei lovi în stîncă şi va curge din ea apă şi va bea poporul”.

Alţi psalmi – 180, 192 şi 194 – au un moto literar, fapt ce arată înclinaţia psalmistului spre cuvîntul creator de sens artistic: Pascal, Pensées (« La grandeur de l’homme est grande en ce qu-il se connaît misérable »), Tudor Arghezi, Sarcină sacră („Sînt greu cum era grea Fecioara/ Din Duhul Sfînt, şi-s chinuit şi trist”), Honoré de Balzac, Talismanul miraculos (La Peau de chagrin): („[…] bagajul celui care umblă după noroc trebuie să fie cît mai uşor”*).

Modalităţi de adresare lui Dumnezeu

Dorel Vişan I se adresează lui Dumnezeu în diferite moduri, fapt ce demonstrează legătura unică pe care o are cu Acesta în istoria propriei mîntuiri. În funcţie de acest aspect, identificăm două categorii de psalmi:

Psalmii recunoaşterii dumnezeirii: „Doamne” – 151, 152, 153, 154, 155, 157, 158, 160, 161, 163, 164, 168, 169, 170, 171, 172, 173, 174, 175, 176, 177, 178, 179, 180, 181, 182, 184, 185, 186, 187, 189, 190, 191, 192, 193, 195, 196, 197, 198, 199; „Domnul” – 165, 184; „Mîngîietorul” – 186; „Elohim” – 188. Dorel Vişan I se adresează lui Dumnezeu ca Fiinţă transcendentă, Creatorul întregului univers. Putem vorbi aici de un dialog pe verticală între Dumnezeu şi psalmist.

Psalmii recunoaşterii dublei paternităţi (Dumnezeu Tată/Părinte şi Dumnezeu Copil): „Tată Ceresc” – 152, 184, 185, 193; „Părinte” – 153, 154, 155, 156, 158, 159, 163, 164, 168, 169, 170, 171, 172, 175, 179, 180, 185, 186, 191, 193, 194, 195, 198, 199, 200; „Cerescule Tată” – 153, 156, 164, 168, 169, 175; „Cerescule Părinte” – 163; „Tată” – 183, 192, 195; „Părinte ceresc” – 190; „Copil” – 152, 192. Dorel Vişan Îl percepe pe Dumnezeu în trei ipostaze accesibile înţelegerii umane: „Copil”, „Tată” şi „Părinte”. Prin intermediul acestora, psalmistul întreprinde un dialog pe orizontală cu Acesta. Altfel fie spus, conştientizarea iubirii paterne a Divinităţii îl ajută pe psalmist să trăiască iubirea Sa dumnezeiască.

Ipostazele lui Dumnezeu sau „Cine zic oamenii că sînt Eu, Fiul Omului?” (Mt. 16, 13)

Deşi nu Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu după Fiinţa Sa, prin atributele divine, psalmistul remarcă prezenţa, lucrarea în lume şi transcendenţa Acestuia. Întrucît însuşirile nu epuizează Fiinţa lui Dumnezeu, ne oprim la următoarele trei:

Atribute naturale: spiritualitatea: „Nici cînd de înălţimea Ta mă-nfricoşez/” – 191; „Căci Tu singur eşti curat cu inima/” – 195; ominprezenţa sau supraspaţialitatea: „De ce zideşti spre a surpa, Părinte,/ Cînd eşti puternic şi de necuprins (?)/” – 185; atotputernicia: „Doamne! Eşti atotputernic şi eşti mare/” – 151; „Atunci îţi simt mărirea/ şi-atunci cred că Tu, singur, ajungi desăvîrşirea./” – 154; „Ce mare şi puternic eşti, Doamne,/ că pier înainte de a ajunge în calea Ta…// […]/ iar privind măreţia Lucrărilor Tale/ sînt prizonier ca marea cînd se închide scoica.//” – 161; „Prin buzele celor ce se-ntîlnesc/ În marea Ta minune/ La timp de rugăciune.//” – 166; „Tu eşti piatra stîncii mele/” – 172; „Eşti mare, Doamne,/Şi mare este tăria Ta/” – 173; „Stînca mea şi scăparea mea, Doamne,/” – 173; „De ce zideşti spre a surpa, Părinte,/ Cînd eşti puternic şi de necuprins (?)/” – 185; „Judecă-mă, Părinte, numai întru puterea Ta/” – 186; „Vino, Doamne, şi alungă prin Atotputernicia Ta/” – 186; „[…] de înălţimea Ta mă-nfricoşez/” – 191; „[…] ca să pot puterea şi mărirea să Ţi-o cînt/ – 192; „Să măsor mereu Atotputernicia Ta/ Cu neputinţa mea,/Căci de la Tine vine toată puterea,/ – 193;

Atribute intelectuale: atotştiinţa: „ca să plesnească întru Taina naşterii/ pe care numai Tu o cunoşti…/” – 160; „Şi priceperea Ta este fără hotare./” – 173; „Umbra Ta cutremurătoare/ Atoateştiutoare/” – 178; atotînţelepciunea: „Mă adap din învăţăturile Tale./” – 196;

Atribute morale: dreptatea: „Am nădăjduit în dreptatea Ta,/” – 158; „Judecăţile dreptăţii Tale să păzesc,/” – 195; „Căci Tu eşti foc şi-i arzi pe cei nevrednici/” – 195; adevărul: „Să aflu adevărurile Tale şi să-ţi fiu pe plac…/” – 177; „Deschide-mi buzele/ Doar spre lauda adevărului Tău/” – 186; mila: „[…] îndurarea Ta e în toate…” – 153; „Căci a Ta este mila şi judecata…” – 164; „Dar eu voi cînta mereu îndurarea Ta/” – 168; bunătatea: „Domnul şi-a adus aminte de strigătele mele/ Şi mi-a trimis ajutor din preaplinul Lui” – 184; „Căci Tu eşti limanul înviforaţilor” – 195; iubirea: „Iubirea Lui mi-o dă mie./ Ea este mare cît calea soarelui de la răsărit la asfinţit” – 184; „Cînd iubirea Ţi-o pui cuminecătură/” – 184; „[…] cercetezi şi vindeci neputinţele mele./” – 186.

[1] Valabil la adresa: http://www.eugeniavoda.ro/ro/emisiuni/arte/dorel-visan (accesat la 15.07.2015)

[2] Valabil la adresa: http://www.amosnews.ro/arhiva/lansare-carte-psalmi-dorel-visan-editie-bilingva-romana-spaniola-24-05-2010 (accesat la 15.07.2015)

[3] Valabil la adresa: http://jurnalul.ro/cultura/carte/psalmii-lui-dorel-visan-la-paris-653112.html (accesat la 15.07.2015)

[4] Valabil la adresa: http://jurnalspiritual.eu/actorul-dorel-visan-acolo-unde-am-copilarit-eu-dumnezeu-facea-parte-din-familie/  (accesat la 15.07.2015)

[5] Valabil la adresa: http://www.dailymotion.com/video/x2gy2i1 [Psalm 154 (Dă-mi, Doamne, ochii înapoi – Un alt cîntec despre iubire)] (accesat la 15.07.2015)

[6] Valabil la adresa: http://www.dailymotion.com/video/x2gxm32 [Psalm 161 (Oare ce sînt eu, Doamne (?) – O cîntare a întrebărilor)] (accesat la 15.07.2015)

* « […] que léger soit le bagage de qui poursuit la fortune ».