Mihai Sultana VICOL

Credinţa mea în tine e rai

De când m-ai părăsit, singurătatea

Îmi însoţeşte umbra pretutindeni

 

Credinţa mea în tine-i rai. Minciuna

M-ar arunca în iad de te-aş minţi

 

Când departe eşti de mine

Neliniştea-i văpaie şi deznădejdii mă dai

 

Pentru o clipă irosită într-un sărut

Mi-am risipit iubirea în van

 

Inima nu-mi iartă chinul

Stârnit de încinse vorbe fără rost

 

Patima în mine-i biruitoare şi-n sânge

Înfocată îmi este iubirea pentru tine

 

Iertare

Îţi cer iertare

Cerul nostru senin odinioară

S-a umplut de fulgere şi ţipete

Stârnite de furtuna mâniei

 

Vorbele mele

Şuierat cumplit de şarpe

Aşteptarea-i străbătută de întuneric

Inima mi-e rănită de tăişuri

Amarnicului regret

 

În linişte

Nu mai am scăpare

Dacă te-ai hotărât

Să mă părăseşti, lasă-mi

Umbra ta

 

Ca un păgân

Ca un păgân neştiutor

De Dumnezeu te voi iubi

Sălbatic până-n sânge

 

Zadarnic ruga îţi va fi

Neîndurător din braţe

Şi sărutări n-am să te las

 

De te vei pierde în dăruire

Vei îmblânzi păgânul

Care-ţi înalţă biserică pe inimă

 

Zenovia

Vine sfârşitul lumii

Şi tu nu vrei să mori

În paradis…