“Poetry is like camera. A skilled photographer sees things differently. That’s the most important thing. Poems always come to you — they’re like gifts, but you have to be open to receive them.”    Bill Wollak, “The Times of India”, 2014

De ceva ani încoace Olimpia Iacob lucrează la realizarea unui drum interesant între poezia de limbă română şi cea de limbă engleză. Fie că este vorba despre autori din SUA, fie din Marea Britanie sau/ şi din alte locuri (de diverse origini dar care scriu şi în limba engleză), Olimpia Iacob semnează versiunile în română ale lor pentru diverse cărţi fie singuri, fie în „tandem” cu creaţiile unor autori români. Pentru transpunerea poeziei române în limba engleză Olimpia Iacob colaborează, uneori, cu autori/ translatori americani sau/ şi britanici, cum, de pildă, a fost cazul, dacă ar fi să amintim numai cărţile semnalate în rubrica Autori moldavi edituri moldave, din „Convorbiri literare”, la Michael Schmidt – Învierea trupului/ The Resurrection of the Body[1], George Vulturescu – Alte poeme din Nord/ Other Poems from the North[2], Vasile Tudor – Sălbatica stafie/ Savage ghost[3] sau antologia Lumina care cîntă/ The light singing[4] etc.

De această dată ne propune o carte care a apărut – într-o realizare tipografică îngrijită, cu un design studiat – peste ocean, prin intermediul căreia ni-l prezintă, cale de cîteva poeme pe Bill Wolak.

Bill Wolak, poet şi fotograf american, anul acesta şi-a publicat o altă carte de versuri (Archeology of Light), este interesat şi de haiku/ de Japonia (am citit şi un interesant interviu pe care i l-a luat lui Naoshi Koriyama – n. în 1926, pe insula Kikai, în sudul Japoniei, în prefectura Kagoshima, cu studii de literatură engleză în SUA, după care a fost profesor de engleză – , un japonez care la 83 de ani cît avea atunci, a publicat prima sa carte de versuri în japoneză, după alte nouă în engleză, şi trei de traduceri din japoneză în engleză), şi de poezia arabă/ persană[5], a călătorit prin Asia ajungînd în Tibet, Nepal, Tailanda, Japonia şi China, Iran[6]. Sau în India, unde a ajuns de mai multe ori, în 2014 pentru a citi din Hafez (despre poezia căruia spune: „tema principală este că dacă n-ai trăit iubirea, pierzi tot sensul vieţii”[7]), de care s-a apropiat prin intermediul fostului său coleg din perioada studiilor universitare (undeva pe atunci şi-a dorit să fie şi muzician rock[8]), cu care a rămas în contact, translatorul Mahmood Karimi Hakak.

Aşa cum se poate vedea din alegerile pentru acest volum, Bill Wolak călătoreşte şi în vers, nu doar în viaţă, paşii săi, de om care îşi doreşte „să devină fluviu”, ca toţi aceia care „iubesc îmbrăţişarea/ cu neastîmpărul vîntului, focului”, arzînd clipele „pînă totul se face scrum”, cercînd să străbată dinspre înlăuntru, de la gîndurile şi sentimentele sale despre lume, pînă la depărtări, fie ele în timp, de pe vremea lui Arhilocus din Paros, „singurul soldat-poet al grecilor antici”, cum scrie într-un poem, care „a murit în luptă”, fie în spaţiile fără istov ale deşertului. Ori de la „cele cinci plăceri”, care încep cu „să ridici o casă” şi ajung la „să iubeşti”, iar asta „înseamnă să înveţi să te cumpăneşti”. Ori de la „lucrurile vremelnice” la mărinimia cerşetorului – „Pînă nu încerci totul,/ lipsit de teamă,/ ca zîmbetul unui îndrăgostit,/ n-ai să înţelegi niciodată/ mărinimia cerşetorilor.”

Bill Wolak spune o poveste îmbrăcată în aceste haine de vers, aceea a sa şi a felului în care vede lumea şi pe sine ca parte a acesteia, iubind viaţa, dragostea – care „nu alege;/ e învăţ al bunătăţii”, şi să înţeleagă ceea ce vede, ceea ce simte.

______________

Bill Wolak, Deep into the erasures of night/ Răsăturile nopţii, Romanian version: Olimpia Iacob, cover and title page collages: Joan and John Digby, The Feral Press, New York, SUA

[1] Michael Schmidt, Învierea trupului/ The Resurrection of the Body, ediţie bilingvă: română – engleză, versiunea în limba română de O. Iacob, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2008, 154 p.

[2] George Vulturescu, Alte poeme din Nord/ Other Poems from the North, ediţie bilingvă română – engleză, traduceri de Adam J. Sorkin şi O. Iacob, Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2011, 126 p.

[3] Vasile Tudor, Sălbatica stafie/ Savage ghost, versiunea engleză de O. Iacob şi Jim Kacian, cuvînt înainte: Sabina Fînaru, Editura Timpul, Iaşi, 2014, 66 p.

[4] Lumina care cîntă/ The light singing, mozaic liric, antologie internaţională bilingvă realizată de Olimpia Iacob şi Jim Kacian, versiunea în limba română: O. Iacob, versiunea în limba engleză: O. Iacob şi Jim Kacian, Editura Emia, Deva, 2014, 100 p.

[5] În „The Times of India”, 14 aug. 2014, am citit un articol (Bill Wolak, a US poet who was in the city recently, talks about his passion and why he thinks poetry can change the world) despre o a treia călătorie la Hyderabad a lui Bill Wolak, de data aceea pentru a citi, acompaniat la sitar de Srinivas Reddy, din gazelurile lui Hafez.

[6] În Iran – în 2007, în cadrul unei „Friendship Delegation” finanţată de „Fellowship of Reconciliation”

[7] “Hafez’s main theme is that if you haven’t experienced love, you’re missing the whole point in life. This is the thought behind peace delegation — this is what we need to concentrate on. How, through love, compassion and tolerance, we can change the environment of violence we see. If we replace ideology with love, how can you argue against that?” – The Time of India, art cit.

[8] „I had great teachers. Of course, I didn’t always want to be a poet; like everyone from my generation (the 60s), I wanted to be a rock musician! I used to strum the guitar, and also write songs. But everyone around me — like Leonard Cohen and Judy Collins — was so good” – „The Times of India”, 14 aug. 2014, art. Cit.