Marian HOTCA

poem în interval

[existenţa de azi

e doar un cartof oximoronic

pierdut pe banda

realităţii]

 

poem în interval

[tulburătoare e lumina

ce a trecut prin nisip

căci sînge a scos

în cortina văzduhului

trasă peste soare]

 

poem în interval

[între două verticale de întuneric

e greu

să-ţi găseşti

orizontala de lumină]

 

poem în interval

[toate păsările au murit în mine

doar zborul lor atîrnă dureros

în mîini

pleoapele nu mai pot

semăna licăriri de stele

acum învaţă

numai plînsul]

 

poem în interval

[moartea voastră e urîtă

a mea încă

nu s-a născut

catastrofele agonizează

în pămîntul vostru

şi cresc în mine haotic

departe aş vrea

ca toate lucrurile

să-şi memoreze

sfîrşitul]

 

poem în interval

[se pare că

totul a expirat pînă la ultimul punct

nimic nu mai poate fi utilizat

pentru o reciclare divină

vreau o nouă creaţie

nu ambalaje noi

pentru lumi vetuste]

 

poem în interval

[memoria luminii o vedeam goală

alunecînd în toată moartea lucrurilor

respir prin toate rănile florilor din fereastră

oboseala unei descompuneri perpetue

şi-nvăţ să alerg înapoi pe nisipul din clepsidră

şoaptele alungite făceau praf

timpul rătăcea între noi fulgerînd

am crescut atît de tare

încît sufletul nu îşi mai găsea locul în mine]

 

poem nocturn

privirea descompune în fire de praf

fluturii serii

mureau prăpăstiile în ochii şerpilor

respirînd un timp

dureros de gri

singurătatea

o aud amplificată

în căderea grea a paşilor pe nisip

parcă încep să zbor

în sens invers

fără aripi hieratice

şi mă înalţ dincolo de silabe pietrificate

lăsînd în urmă

un pod de cuvinte

clătinîndu-se printre buze

 

eternitatea nu mai dorea să înghită

plînsul dilatat

al nopţilor

nu mai dorea nimic

totul se lungea într-o tristeţe definitivă

 

stare

nişte drumuri zdrenţuite

pietre grele se spintecă una pe alta în creier

apa alergînd goală

printre picioarele confuze

chipul legănîndu-se

între două căderi dilatate

fără să mai cunosc drumul

despart ceasul de timp

înainte de a uni malurile serii

într-o veghe copleşitoare

tăcerea era ca un film mut

fără actori şi regizor

în minte toate gîndurile s-au stins

în curînd mă voi bate pe întuneric cu liniştea

 

poem în interval

[sîntem intervalul închis

cu capetele fixate

între maternitate şi morgă]