E o invitare, în volumul lui Emil Ariton, spre concept și inadaptare. Zic așa, pentru că felul în care suntem „în adevăr” și ne pune în lume, ne individualizează, ne șterge, totodată, identitatea, aruncând-o lumii, dar ne redă clipa.

Jucăria de versuri a zodiacului, carte apărută la editura Nona (ediție bilingvă română-franceză), concentrează, fie asumat cu fiirea determinată, într-o „joacă” de a fi sau au nu fi, „când mai negru, și când gri” (N. Stănescu) o poveste; un topos, fie de departe, fie dinspre aproape/ moarte stelele/ planete pe care nu le cunoaștem pe nume, dar le zărim.

Toți, cei care citim această „carte”, a uimirii dinspre astre, ne luăm un gând acasă; în acea casă secretă a felului nostru de-a fi. Importantă este, dincolo de subiect, formularea în limbaj poetic. Emil Ariton găsește că acest tip de limbaj, comunică mult mai adecvat; este omenesc, deși preia transcendentul acela pe care de multe ori îl ignorăm.

Prin forța naturii, textul ține de un esoterism intrinsec. A ne ține de un destin, oricum ar fi el, înseamnă a ne ține de întrebări. De unde, de ce, cum am fost dat eu lumii? E lumea mea? Da! Textele, metodic structurate în acest volum, oferă alternative. Chiar în cheie ludică, deși e doar o capcană să te citești doar ludic, când poetul te descrie cu vastă tristețe, pe care, chiar vrând să o ascundă, nu o trece.

Poate că liberul arbitru ne este dat în clipa desprinderii de pântecul matern. Dar, oare, „poziția aștrilor” acelei clipe nu mai are nimic de grăit. Ba da, ne spune Emil Ariton, glosând (cu știința matematicianului-astronom). Constatăm, în poemele din volum, structurate „științific”, că există punți între a observa (milenar) și a comunica… liric. Fiecare se poate găsi/ regăsi cu vârfuri și adâncimi, toate „narate” din depărtări astrale.

Ceea ce dă plus de valoare acestor segmente lirice sunt erudiția autorului, om de cultură, intelectual, dar mai ales, limbajul, uneori criptat, „înțelenit” în concepte-teme pe care trebuie să le „cetească” unii din tagma inițiaților. Ce este „astrologia”, dacă nu o știință a sufletelor înalte!

Volumul, în 9 segmente, structurate „zodiacal”, se bucură de traducerea în limba franceză a lui Vladimir Tescanu (admirabilă, bine cadrată textului… dificil), o traducere care aduce muzică într-o lume a astrelor… luminoase, dar reci. Calistrat Costin îl recenzează admirativ, Constantin Tomșa îi apreciază însumarea mitologică, iar el, autorul, merită bucuria privirii către astre.

Închid, acum, acest volum de liniștire, lăsându-l pe masa unde nu se fală multe cărți. Pentru că sunt cărți care trebuie să-ți fie mereu alături: Emil Ariton, Jucăria de versuri a zodiacului. Jucărie de după copilărie…