WUNDERKIND

Adormire

Somn aşezat pe somn

Pe noapte

Pe întunericul

Licărind Lumini

Înaripatele

Mă ridică

Sînt un fulg în timp ce dorm

Fără somn

Mă poartă pe aripi

 

Transparenţa

O stare  ce se insinuează

În materia cărnii mele

A pămîntului

Ca o cruce cu care am purtat

Viaţa mea mai grea

Decît  pămîntul

 

 

FĂRĂ  NOAPTE

Lui Slavco Almăjan

Lumina mea pe-o rază suprapusă

Care mă orbeşte

E prea mult

Trag cenuşa nopţii

Pe firele ţesute în nevăzut

De războiul către celălalt

 

Alcătuire misterioasă

Un carbon un diamant

Care-mi taie venele

Pentru înlocuirea sîngelui

Albastru azuriu

Ca icoana Ta văzută

Prin poarta Cerului

În vis

Dar ce e vis

Ce mai poate fi vis

Ce mai poate fi

Coşmarul

Am să-mi ascult prietenii

Despre noapte

Care poate fi

Sau poate  să nu fie

Să nu fie zici

Să nu fie

M-am văzut plutind

Pe cerul zilei

Şi în acelaşi timp

Eram aceea

Care-şi trăia destinul

Pe culmea canioanelor

În raza nepătată

 

Necuprinsă

 

 

MILA

Cînd mă voi îmbolnăvi mai tare

Am să aud raza clipind

Pe lumina feţei mele

Pe ochii care nu se vor

Deschişi pînă la orbire

Am să ascult înserarea cum izbeşte

În uşa îngustă şi de aur

Peste ferestre am să văd

Aripa văzduhului

Bătînd  spre mine

Fără s-o aud

Dar voi nu veţi şti

Iubiţii mei nimic din toate acestea

Eu le-am visat doar iar timpul

Îmi pune batista muiată-n narcotic pe gură

Să nu vorbesc

Şi apoi să nu văd

Să nu aud

Execuţia să fie blîndă

Cu atît mai atroce

Cu cît mila

MAREA DE RECIFE

Şi aşa ai să te pierzi

O să te găsească

Te aruncaseră pe fundul mării

Dimineaţă

Ai deschis ochii în apă

Şi ai văzut ce nu credeai

Cristalul

Săbiile luminii trecîndu-ţi prin piept

Fără urme de sînge

Pînă la urmă

Căderea părea nesfîrşită

Pînă ce ai atins nisipul

Aur în părul tău despletit de alge

(Aveau gust de mirt

Şi miros de ambră neşlefuită)

Deschisese gura monstrul marin

Un uriaş smarald

Pe care mi-l întindea soarta atunci

Cînd nu mai puteam cuvînta de uimirea

Frumuseţii ce mi se arăta

În marea de sub mare

Despre care v-am mai vorbit

Si care nu m-ar fi lăsat la mal

Odată cu valurile

Fiindcă  valuri nu avea

Ci doar recife

Corali şi alte cele minuni

Împovărătoare

Şi nu mă mai recunoşteau

Uitaţi-mă

Nu mă mai căutaţi

Printre colţii fiarelor

Cînd o să mă ridic

Din marea de sub mare

N-o să mă recunosc nici eu

În cereasca

Pe care rămăsesem cîndva

Şi de pe care

Acum puteam chiar zbura

Din volumul  în pregătire Țesuturi