Filippo Ravizza s-a născut şi trăieşte la Milano, este poet şi critic literar, a publicat poezie şi eseuri în nenumărate reviste şi a condus cîteva publicaţii lierare. Dintre sale de versuri amintim ”Le porte”, 1987, ”Vesti nel pomeriggio”, 1995, ”Bambini delle onde”, 2001. Poeziile traduse în limba română fac parte din cel mai recent volum al autorului, ”Nel secolo fragile”, apărut în 2014.
Ştii
Ştii că ne vom întoarce…
ştii că vom vedea lumea
– înţelegi că de data asta
vom şti să vedem ceea ce nu e
nu răspunde – ştii că vom mai
vorbi: eu îţi voi spune despre nopţile mele,
îţi voi zice din nou ”şi totuşi se-nvîrte
se învîrte Istoria nu se poate opri,
se învîrte cum a priceput
a înţeles Hegel…”
dar nu ne va fi de folos, vom vorbi despre
Stuttgartul lui unde am băut vinul acela alb după ce am privit fluviile
şi văile şi o sută de pieţe ale Europei…
ne vom întoarce in fine unde de fapt nu am fost
niciodată, ne vom întoarce în vieţile noastre care nu
au existat vreodată, copii ai unui continent
care nu mai are destin, călători într-o lume
congelată în nemişcarea răspînditei
supremaţii a tehnicii oprite…
lume care ne depăşeşte şi se perpetuează
imobilă, adică ceva ce nu mai
înmugureşte, nu-şi deschide uşile…
teatru nemişcat, scenariu înlemnit
al minţii.
Un destin pe care nu-l are
Întîlnire înăuntrul timpului
în timpul ca un pod
aruncat către un undeva
ce nu există
”te-am văzut am avut senzaţia
şi percepţia ta… nu pot
ştii mi-e interzis să înţeleg
ce e ce sunt aceste ceţuri
în jur…”
atinge-le atunci, atinge-le,
atinge acest rîu care
încet se duce, încet se îndreaptă
către un destin pe care nu-l ştie,
către un destin pe care nu-l are.
Prezentare şi versiunea română: Eliza MACADAN