Murături
Draga mea, de cîte ori pun murături
mă gîndesc la tine.
Nu, nu fiindcă ai fi acră – dimpotrivă,
cu tine a început pe lume diabetul! –
ci pentru că delirez, de cîte ori privesc
borcanele doldora de gogonele:
mi se năzare că-s rotunzii tăi sînișori!
Nu-mi mai trebuie steakuri și cartofi:
cina, la mine se compune
din pătlăgele (să vezi ce figuri fac ospătarii
cînd comand, la felul unu, doi și trei
doar murături!).
Minunea mea, dacă la anul
observi că-ți cresc sînii,
vino, să punem la borcan și pepenași!…