Mamón, Mamona, denumiri provenind din vechea limbă aramaică, semnificând Diavolul, bogăția și lăcomia de bani, iar, în sens restrictiv, căpetenia diavolilor, utilizate în Evanghelii, din gr. Mamonas și sl. Mamona, apud Dicționar religios, 1994. (n.a.)
Kyrie eleison (Doamne miluiește)
În Marea Lavră aud un dulce zvon:
Kyrie eleison, kyrie eleison,
La început timid, apoi ciclon,
Kyrie eleison, kyrie eleison.
Zeci de călugări cântă-n unison
Kyrie eleison, kyrie eleison,
Mă simt trecut prin ciur și prin dârmon,
Kyrie eleison, kyrie eleison.
Greaca distinsă-a lui Anacreon,
Kyrie eleison, kyrie eleison,
Din strane laterale și amvon
Kyrie eleison, kyrie eleison,
Duhul cel sfânt ne-nalță spre Athon:
Kyrie eleison, kyrie eleison…
Odată-n viață, orice bun creștin
Axion estin, axion estin,
Își leapădă surtucul de Cain
Axion estin, axion estin,
Ajunge-ndureratul pelerin
Axion estin, axion estin,
În istmu-ndepărtat și bizantin
Axion estin, axion estin
La poala Maicii sale-i tot suspin
Axion estin, axion estin,
El bea al Vieții vin din alt ciorchin
Axion estin, axion estin
Și Dumnezeu din cer nu-i mai străin
Axion estin, axion estin…
La mânăstirea Marea Lavră, octombrie 2015
După legendă, Athos ori Athonas…
După legendă, Athos ori Athonas,
Fost-a gigant cu-o atât de mare forţă,
C-a smuls el un vulcan ca pe o torţă
S-o zvârle chiar lui Zeus în obraz.
Acesta şi-a ferit al său grumaz;
Dându-se-n lături, ca-o agilă morsă
Şi-un urlet explodă ca o amorsă
De la Olimp şi până-n Caucaz.
Iar muntele, vuind, căzu în mare
Să-i fie lumii noastre noua punte
La raiul cel pierdut; spre –a lui grânare
Ajungi prin negre posturi şi rugi multe:
Întreagă Antichitatea e-o urmare
A Marii Cărţi cu profeţii cărunte.
Homer cântat-a Athosul cel Sfânt…
Homer cântat-a Athosul cel Sfânt
În vechea Iliadă minunată
În cântul XIV[1], pentru Noua Diată[2],
Adusă de Iisus pe-acest pământ.
Sfinţită de al Domnului Cuvânt,
Precum de-un sânge nobil, ce odată,
A curs pe crucea grea, ostracizată,
Piatra de aici s-a preschimbat în cant.
Cetăţile elene vechi, cazone,
Din vremea legendarului aed,
Thysos, Dion, Olófyscos, Kleone
În faţa Maicii Domnului succed:
Toţi idolii cu feţele poltrone
În fundul râpei-n vaier se reped…
[1] „Când Afrodita, copila lui Zeus, acasă se-ntoarse,
Hera, Olimpul lăsând şi sărind de pe culme la vale,
Trece-n Pieria şi prin Elatia cea desfătată
Peste –nălţimile munţilor plini de ninsoare din plaiul
Tracilor, buni călăreţi, ea nici nu atinge pământul,
Iar de pe Muntele Athos, dă fuga pe undele mării,
Până soseşte la Lemnos, oraşul măritului Toas.”
(Homer, Iliada, traducere de George Murnu, studiu şi comentarii de D.M. Pippidi, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1955; mai sus, reproducere din Cântul XIV, versurile 224-230) (n.a.)
[2] Noua Diată – adică Noul Testament, diata fiind un cuvânt provenind din neogreaca διάτα (n.a.)