Annamaria FERRAMOSCA

POEZIE ITALIANĂ CONTEMPORANĂ

 Annamaria Ferramosca s-a născut la Salento, dar trăieşte şi lucrează la Roma. Volumul ”Ciclica”, din care au fost selectate textele traduse în limba română, este a şaptea carte de poezie a autoarei. Printre volumele precedente amintim ”Porte di terra dormo”, Dialogo Libri, 2001 şi ”Curve di livello”, Marsilio Editore, 2006. Opera ei poetică a primit numeroase premii şi recunoaşteri.

 

Crăciun care întîrzie

naştere care mai întîrzie

ţipăt ce nu erupe

şi totuşi  în fiecare clipă se rup apele

şi pământuri se erodează în diluviu

porumbeii au aripi înspăimîntate

frunzele de măslin sunt putrezite)

naştere care mai întîrzie

dacă hibridul cu greu se face mozaic

dacă cea din urmă perfecţiune mai

rămîne intactă în pădure:

oameni roşii fac semn civilizaţiei

să se îndepărteze spre miază-noapte să nu răspîndească

contaminarea unui apus

fără revenirea  răsăritului

 

salvaţi dacă ne aplecăm

pe partea cealaltă a planetei

deformată de indiferenţă

unde mieii au ochi neîncrezători şi frică

de mamele clonate şi de lumina orbitoare a

focurilor inteligente ale dronelor

 

am ajuns la peşteră orbi

nici un păstor nici un dumnezeu

al reproşurilor si al concilierilor

cui să-i ducem în dar coşul nostru

sărac de cuvinte monezi

murdare de petrol sînge?

 

pentru cine supravieţuieşte copacul

cu fructe dese

care are voci şi ramuri de-a lungul continentelor

şi rădăcini la racordurile inimii?

 

naştere care mai întîrzie

şi totuşi încă o cometă sfîşie noaptea

se curbează pe coada-remuşcare

obstinată desenează un  cerc

stradă a întilnirii

eveniment

 

Invitaţii

e primăvară deşertul înmugureşte

ies nave egiptene vechi

gata pentru decolarea astrală

sus un zîmbet ironic de stele

peste micile noastre mişcări în afara gravitaţiei

atît de încăpăţînate de neînţeles

 

atît de absurd fluviul celor ucişi

insulta de neoprit adusă pămîntului

 

*

corp

ce mă apeşi de-termini

atît de bine şi ştiutor încît mă văd

încuiată înăuntrul tău constrînsă în profil

un nimic înconjurînd

 

se spune că e pentru a te face nemuritor

sămînţa care te reproduce

mi se aduc haine şi simboluri să te acopăr

să exalt minunea dar

nu explici la ce bun toată această agitaţie

complicată precară

nu ar fi fost de-ajuns un set molecular

pentru a face auzită pulsaţia universului?

 

Prezentare şi versiunea română: Eliza MACADAN