Considerat unul dintre cei mai importanţi poeţi contemporani din Europa (conform schiţei biografice din volumul Poeme alese), Menotti Lerro s-a născut într-un sat din vecinătatea oraşului Salerno, în zona de sud a Italiei. A publicat mai multe texte/ volume, inclusiv eseuri, poezie ş.a. A publicat primul volum de versuri, Buturuga, în 2003. De atunci i-au apărut mai multe cărţi, bine primite atât în ţară, cât şi peste hotare. L-am întâlnit la Milano, la o manifestare legată de România, poezia română, şi, între altele, am convenit ca într-un viitor apropiat să avem o conversaţie pentru a-l prezenta cititorilor revistei „Poezia”. Primul pas este însă publicarea acestui grupaj de poeme. [Marius Chelaru]

 

1

Infinitul este înăuntrul

ochilor noştri;

nu în afară, nu în lucrurile

acestei lumi,

ci în umbra lor.

Noaptea, Moartea, Clipind

ne poartă prin univers din nou,

în afara timpului.

 

2

Tâmplăria mirosea a copaci şi a tămâie.

Tata a întins Vinavil alb în crestături,

a bătut cuie de fier cu doua lovituri rapide şi puternice.

L-am copiat, cu un ciocănel între mâini,

uneltele sale în miniatură…

Am visat despre calul troian.

Apoi, seara, m-am ascuns

printre rumeguş: “Nu există loc mai sigur

în lumea asta” mi-a spus, cu braţele deschise.

Acum nu mă mai ascund

decât în ochii săi (în liniştea dinaintea furtunii);

bucată cu bucată aranjez

tâmplăria noastră.

 

3

Îmbătrânim în ochii oamenilor

sau când, deschizând un dulap,

iar oglinda ne ia prin surprindere.

Îmbătrânim, pe jumătate afundaţi

în râurile noastre

văzând portrete reflectate când imagini

curg printre mii de cute;

îmbătrânim în oglindirea distorsionată

a tacâmurilor şi a paharelor.

 

4

Pe această hârtie viaţa mea este scrisă,

un copac încovoiat de durere.

Cerneala roşie curge peste piele,

punctele şi virgulele sunt păr şi stele:

ochi de mare lăsaţi pe corăbii,

case distruse, bârne care ruginesc.

Această hârtie e neagră ca furtuna,

care a distrus sate unde nu era sărbătoare.

Această hârtie arde precum conştiinţa,

fulger pe cer ce clipeşte printre fraţii săi

Această hârtie este cerul unde nu există Dumnezeu,

această hârtie este singură…

această hârtie nu zboară…

această hârtie… sunt eu.

 

Din volumul Poeme alese, ediţie în limbile italiană, română, engleză,

Genesi Editrice, Torino, Italia, 2013

 

Versiunea română: Simona Sămulescu