Acesta este pseudonimul lui Hans Bötticher, născut în 1883 în Wurzen, aventurier, care după terminarea şcolii a fost marinar, iar în primul război mondial comandant al unui vapor detector de mine. În 1920 face parte din boema müncheneză. El este cotat drept un clasic al umorului german. În 1933 i se confiscă cărţile şi în 1934 moare sărac lipit pământului. Marea sa artă, pe lângă umor, constă şi în uşurinţa versificării, apreciat fiind şi pentru rimele cu totul neaşteptate.
Tăcerea
Unii oameni se înclină
Cu plăcută mină
În faţa celor care mult timp nu zic nimic
Altora, dimpotrivă, le e pe plac
Să tune şi să fulgere, când alţii tac.
Cruţaţi tăcerea! Ea nu spune totuşi nimic.
Shakespeare
El vede lumea ca şi Hristos
Pe care, ca slugă, a prins-o frumos.
Ce arta sa, în joacă, ţine să ne arate
Are în veci dreptate
Furnicile
În Hamburg două furnici trăiau
Care să meargă în Australia vroiau.
La Altona pe şosea
Le-au durut picioarele cumva.
Şi atuncea, înţelepte, au renunţat
La ultima parte din drum de umblat.
Aşa adesea vrem şi nu putem
Şi atunci cu plăcere renunţăm.
Aur
Aurul nu te face bogătan,
Aurul este flexibil şi moale
Ca un batracian.
Se strecoară printre deşte.
Aurul se rostogoleşte la cine Dumnezeu doreşte.
Aurul să nu fie alintat.
Aurul nu-i voie să fie tinichea,
Nici alămit sau argintat.
Aurul, din răsputeri, să fie liber vrea
Fără să-i fie silită prezenţa,
Gilbert, auzi dumneata?
Aurul ne îmbată.
Aurul miroase ca a netrebnicului plată
Aurul bine nu face.
Aurul a sânge miroase
Aurul nici vesel nu te preface.
Unde e aurul? Unde e?
Nu mai este aur în Europa.
Tot aurul este în America.
Totuşi, aveţi dreptate, dragul meu mister,
Germania hrăneşte un pic cam mulţi miniştri.
În unele landuri – din a funcţionarilor armate
Ne-am putea uşor lipsi de jumătate.
Prezentare şi traduceri din limba germană: Mircea M. Pop