NOЁL / CRĂCIUN

E negru cerul, albă-i glia,

Sunaţi din clopote cu spor!

Christos e-n lume, iar Maria

Se-apleacă peste-al ei odor.

Nu se văd falduri festonate

Să-L apere pe prunc de frig,

Doar pânze de paianjen atârnate

De-acoperiş şi grinzi – fără cârlig.

Cum tremură pe paiele acelea

Micuţul prunc dumnezeiesc…

Iar ca să-i încălzească ieslea,

Asinul şi-alte vite-L aburesc.

Neaua coase ciucuri pe colibă,

Cerul greu se varsă pe cătun,

Cor de îngeri albi cântă şi strigă

Către păstori: „– Crăciun! Crăciun!”

Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ