LA NEIGE / ZĂPADA ( fragm.)

Ce-mbietor, ce agreabil, ce plăcut,

Când crengile-n păduri s-au dezbrăcat,

E să asculţi poveşti dintr-un trecut…

Când neaua e pufoasă pe solul îngheţat!

Când doar un plop se-avântă sub cerul cel opac

Iar sub mantaua albă atâtea se ascund…

Un corb nestingherit se leagănă-n copac

Precum o giruetă în vârful unui turn.

LE COR / CORNUL ( fragm. )

Ador cum sună cornul dinspre pădure, seara,

În el se- aude plânsul când e-ncolţită fiara,

Dar şi ecoul palid al celui ce-o vânează –

Ecou purtat de vântul de Nord din frunză-n frunză.

De câte ori în noapte, rămas în aşteptare,

Surâs- am, ba chiar plâns- am la tragica-i chemare,

Crezând c- aud vacarmul şi zarva sibiline

Premergătoare morţii figurii paladine…

– O, Pirinei albaştri ai ţării adorate,

Glaciare circuri, roci, stânci frazonarde,

Cascade sclipitoare, împinse de zăpezi,

Torenţi, izvoare limpezi şi voi, râuri repezi.

– Munţi îngheţaţi şi- n floare, jilţuri de iarnă – vară,

Cu fruntea-n gheţuri albe, dar cu picioru- n iarbă,

Acolo- aş vrea să dăinui, s- ascult cum sună, mândru,

Un corn îndepărtat, tânguitor şi tandru…

Versiunea în limba română: Constanţa NIŢĂ