Victoria FONARI

Durerea arde

Durerea se toarnă într-un vas

Vidul îi oferă lacrima

Competenţa chimică conţine carbon

Cum oare arde sarea

în apă?

Carbonizat să fie sufletul nostru

de atâta minciună?

În fiecare suflet mai înfloresc cactuşi sau nuferi

tei sau lilieci

trandafiri sau ghiocei

În fiecare suflet mai zboară visul

Filtrat în fiecare zi

de atomii banilor cibernetici

Cedează şi nu mai suntem decât accesaţii

sau angajaţii la marele păianjen www

 

În bucuria de a o şti pe mama alături

În foşnetele frunzelor

O mamă cu-n copil.

În aripi de porumbei

Un bunic cu-n nepot.

În armuri de viteză

Un tată cu-n fiu –

Joaca descoperirilor

În lumea ciclică

Important e să vezi deosebirea

Să retrăieşti bucuria

Oricum ea va fi alta,

niciodată aceeaşi,

sincronizată în ochiurile timpului

sub coroana copacilor

în abisul tăcerii

Spaţiile sar de pe o creangă pe alta

a anotimpurilor

Ameţiţi cădem pe zăpadă

şi devenim îngeri

zburăm deasupra cerului

culcaţi pe pământ

 

Durerea din fiecare zi

Durerea din fiecare zi

Usucă privirea mamei

Perdica se mişcă de vânt

Dar vântul nu mută durerea

Soarele face iepuraşi

Zglobii sar pe masă

Se joacă cu peştii din acvariu

Dar ei nu pot lua durerea mamei

Ploaia şterge copacii

De sudoare şi praf

Dar ea nu şterge durerea mamei

Durerea ce pătrunde

din ce în ce mai adânc

lumina privirii

Durerea ce taie

pereţii şi camera

rămâne pustie

Durerea ce calcă

mici bucurii de a fi împreună

Durerea ce zgârie totul şi vânt, şi rază, şi floare

Durere ce fulgeră-n suflet

Durere ce tună în spaţii

Durere ce cheamă dorul de viaţă

Se zbate în inimă

cât de plăpândă şi mică

e inima mamei

sfâşiată de himera durerii

dur, tare, cu colţi de rechin

ce se revigorează în fiecare zi

Durere, ce monstru să te sfâşie?

Ce floare să te alunge?

Ce dragoste să te închidă?

Ce ură să te domolească?

Durere!

 

Mamă, te ţin de mână

Gândurile bat în geamul aşteptării mele

Gândurile traversează strada

Şi îmi alungă soarele

Gândurile îmi vopsesc unghiile în culori

Şi îmi lustruiesc privirea

Gândurile fac ceea ce n-am îndrăznit –

Te iau de mână, mamă, ne plimbăm.

Gândurile îmi spun ceea ce nu am reuşit

Gândurile bat mingea şi mi-o aruncă

O prind

O aşez pe foaie

Şi rostogolesc literele

ca cifrele într-un bilet de loterie

Ele se aşează şi încep să se certe cu gândurile

Şi se ceartă, se ceartă

Până când călăresc un gând

Şi zbor prin frunze

De la început prin crengile de salcâm,

Apoi de tei, de arţar,

Cobor pe palma frunzei de castan

O rup şi fac din ea un fluture

Desfac pumnul

Şi-i permit să zboare

 

Din pragul lumilor

Te-ai învelit în valuri de mare

În care n-ai învăţat să înot

De la început sub apă

Apoi la distanţă

Te-ai învelit cu brize de mare

În care m-ai învăţat să respir

Şi să-mi reţin respiraţia

Pentru a admira orizonturile

Te-ai învelit în raze de lumină

Ce picură din ceară

Le-am văzut cândva la răsărit

Prin frunze de arţar

 

* * *

Îţi scoţi platoşa vieţii,

Femeie puternică,

Şi cauţi cu mâna,

Pipăi aerul,

Atingi neantul

Şi sufletul se frământă

Urcă pe schelele filosofiei

Şi-n empirismul ei

Ţi se deschide Taina Morţii

Sau Taina Vieţii

 

Aţi plecat la 75 de ani

Ai plecat în lumea celor drepţi.

Aşa cum te-a visat fratele:

Ai plecat ţinându-te de mână cu tata la aceeaşi vârstă de 75 de ani

De parcă v-aţi înţeles să trăiţi în lumea pământească exact 75 de ani

Să vă bucuraţi de o nuntă de aur

Şi apoi să plecaţi…

Ne vorbeşti prin icoana ce o ţineau mâinile tale reci

Prin fotografii, cărţi de filosofie,

Sublinieri de ziare, decupări şi

Cărţi de rugăciuni

Ştiai să împleteşti conceptele în favoarea vieţii

Îţi mulţumesc şi iartă-mă

 

Loteria 2015

Mama ştia şi trăia după morala creştină şi

Ţinea cont de legile dialectice.

Chiar desenele animate putea să le sondeze după aceste legi.

În dinamica jocului

A inventat Loteria de Anul Nou.

A adunat cadourile pe care le-a notat pe bileţele

ce cădeau aleatoriu

în mâinile invitaţilor şi a soţului, copiilor, mai târziu a nepoţilor, şi apoi a strănepoţilor.

Tatei îi plăcea spiritul ei

Şi el contribuia la materializarea ideilor.

Nimeni nu ştia ce le va oferi Anul Nou.

Dar toţi aveau vise, preferinţe

Şi noi trăiam fiorul alegerii, fiorul destinului.

Frate drag, cât de bine că ai insistat la loteria 2015.

E ultima în care a participat mama şi prima la care a participat strănepotul.

Rămânem în pulsul universului

Ce are loteria sa de date, cifre, ocazii, presimţiri

(esenţial e) Să trăim!