Mihai Sultana VICOL

Oglinda

 

Oglinda-i un obiect

De neînlocuit

Pentru frumosul tău chip

 

Faţă în faţă cu ea

Îţi treci victoriile

Sărbătorit între două

Săruturi

 

Floarea mea de tei

 

Doar tu lumina mea

Mă poţi întoarce din nimic

Mă mai poţi ţine viu prin lume

Mă poţi aduce lîngă tine

 

Iubita mea

De unde ai adunat

Atîta alb şi atîta însingurare

În anotimpul tău?

 

Spune-mi de unde ai

Atîtea fire albe-n păr

Tu floarea mea de tei

Nescuturată de nici un vînt

 

Îţi mai aduci aminte

Cît de caldă era mîna mea

În frigul despărţirii

 

De ai reveni

 

De ai reveni pentru o clipă

Pe dată norii cenuşii i-aş şterge

Ca să te văd pe tine aripă

De înger în zbor spre înalte zări

 

Eu m-aş preface în ram de liliac

Şi aş înflori în plină iarnă

Tu cuib să-ţi faci

Să-ţi fie de odihnă

În vrajba iernii noastre

 

Poem politic

 

Peste Europa s-a lăsat ceaţa

Din mintea politicienilor

 

Hotarele-i sînt sparte

De cei care se închină la Allah

 

Ştim bine pentru ce au venit

Vor bani, femei blonde, trai de nabab

 

Munca, pentru ei, e o noapte urîtă

Sîrma ghimpată, zidul şi armele, abolite

 

Ei vor Europa cu mîncărurile

Ei alese, fără carne de porc

 

Parisu-i o insulă nouă

Aici îşi fac ucenicia nu-i supără lenea

 

Politicienii au hotărît plînsul

Să fie o jucărie în mîinile lor

 

Doamna Merkel e jalnică

Germania-i borţoasă

 

Muşcă din raţia de pîine

A ţărilor din est

 

Noi, ostaticii spunem

„Tatăl nostru”

 

Batem mătănii

În locul politicienilor

 

Dă-i naibii de euro

La ce bun să fii sclav

 

La cei care se închină

La Allah

 

Ăsta-i viitorul Europei