Înfăşurarea melcului în enigmele sale
După ce veţi citi acest sidefat volum
vă veţi simţi mult mai delfini, vă jur !
Între vorbiri, viaţa noastră devine mai reală.
Avem parte de steme, avem rostiri de smoală…
Jungla-şi roteşte ochii după voi, goniţi !
Fabulaţia strică tenul celor ghiftuiţi !
E-o direcţie mănoasă, în care n-aţi mai fost,
Dincolo de bordùrile palustre şi-al sutanei rost.
Veţi detecta, săbuiţi, hialuronice surîsuri
în blidul rotocolit al celor mai loiale pis-pisuri…
Şi visuri contondente, ale nopţilor crampe,
nevroze şi sieste născocite-n trampe,
insomnii albastre, ipocrite tăceri prismatice,
tatuaje import pe susurătoare iubiri astmatice…
Înscrisu-i rezistent la toane, nici nu conţine clor,
sentimentele-s prelung păstrate în congelator,
gîndurile sunt de fildeş, şpanurile-s aurite,
fibulele şi-amnarele sunt măiestrit cioplite !
De vreţi antinomii, idei fără de herpes,
pocale de Xérès şi flamboaiant eres,
valerianele v-aşteaptă, slogane-s pentru toţi,
eternitatea-şi plimbă căţeii printre iloţi…
Dac-aţi trăit viaţa timid, în vîrful degetelor,
strict necesară vă este rotunda pastilă de umor !
Dacă – din sfială – aţi încolţit în secol greşit,
primiţi abonament la Botox, negreşit !
Dac-aţi jucat în filmul mut al existenţei goale,
închipuiţi înfăşurarea melcului în enigmele sale !
Găti-se-vor
Civilizatoare aurăríi rodnic răstoarnă firul apelor
citeţe… Toate-nfruntările reptiliene cu chip de om
se-nchină, cu sclipici, şiragurilor, salbelor, perlelor,
iar noi, îngrămădiţi sub buchii fel de fel, înlemni-vom…
Se-ncolonează, dînd onorul, gramajele de pietate,
lingouri lîncezesc în prag de zimbri-n carnavaluri,
se-ncleştară protocuvintele-n curse de velocitate,
nori istorici, provizorate… Ce de goarne şi portaluri !
Zbanghii bijuterii de Brill se rînduiesc pe bej crăpat,
pe gîtiţe, gongore şi pe vărgate prorociri egalitare,
străjerii vorbelor de duh recent s-au deshumat
prin preajma unor snobi în pustiindă preumblare…
Probabil vom luci adînc în aiurare două-trei veacuri
savuroase, după care cuvintele vor fi la mare căutare,
pe-arsura metafizicilor cu terase migdalate şi naosuri…
Găti-se-vor apele de balansare-n prusiat şi alcalinizare…
Puuufff… !
Sunt stăpîna stîncilor de cristal,
le învîrt tăişurile precum cărţile de joc…
Cu paşi de aer, îmi trimit şoimii în recunoaştere
şi grădinile de trandafiri regali în cruciade –
ce bizară e psihologia bulei de săpun transparente :
simple diegeze, liliecii zodiilor şi fascinantele nexuri,
autoalarme, autoanalize, autobiografii, autocefalii,
autocraţii, autodaféuri, autoecolalii, autoevaluări,
autofagii, autogamii, autohemolize, autoiluzionări,
autojustificări, autolatrii, automatisme, automulţumiri,
autonegări, autonomii, autopastişări, autopilotări,
autoreclame, autosalvări, autosedări, autosugestionări,
autotelii, autoterapii, autotomii, autotoxine, autoutilări,
autozigoţi, autozomi, autovaccinări, avansează
egotencuiala pătimaşă peste speranţele pîinii,
se reazemă sufrageriile inflamărilor anodine de secera lunii,
cioburi scuipă îmbogăţiţii insurecţiilor de carafe,
‛Essen, trinken, schlafen, Schluss !’…
Brrm brrm ! Vrei veşnicie ? Pofta-n cui ! –
Naşterea şi Moartea îmi lovesc burdufurile de noroc,
dar teascul ideilor nu ia în seamă escapadele trestiilor…
Stîncile de aer risipesc toate îndoielile noastre,
bibliotecile de aer condiţionat ne ridează jarul,
rănile de aer dănţuiesc între bărbat şi femeie,
oamenii de aer cioplesc voinţa memoriei,
inimile de aer ară pustietăţile suburbiilor,
clopotele de aer ne îndepărtează de ignoranţă,
luminile de aer pun în mişcare rotirile dalbe…
Uite-aşa, ca un puuufff… !
Eclipsă totală de Soare
Forează eclipsa totală de Soare –
ploaie acidă îngrămădită-n nervurile mele chircite,
o nouă eră glaciară-n inele mă doare,
oare mi-au fost toate dor-clepsidrele vămuite ?
Tot mai desluşit vînturăm seminţe de înnegurare,
meduze de măzăriche măsluite cu vise voalate,
pleava spurcată zgîriată-n iatagan de strigare
se plimbă regeşte pe bruma din cotloanele plate.
În aer încovoiat jucaţi deja de-a valma
prin antecamerele gloriei holbate pantomime,
frigul şerpuit intră pe coate în frunze, mai
desluşesc un prag şi merg ţinîndu-mă de mine…