„Se surpă în cămaşa mea eternitatea

Ascult imnul iluziei foşnind prin mâna orbului

Arde ca o torţă lacrima mamei

O piatră funerară cu aripi”

George Vidican

Născut în 27 iulie 1953, în satul Petid, judeţul Bihor, George Vidican este unul dintre poeţii optzecişti care au dorit să îşi construiască un fel al lui de a vedea poezie. Cu ceva timp în urmă scriam despre volumul Utopia nisipului: „un univers construit din cuvinte simple, dar încărcate cu înţelesuri care înmuguresc continuu alte înţelesuri, un univers al singurătăţii şi căutării, plutind între speranţă şi zădărnicie, năzuit dintr-un vers construit aproape cu zgîrcenie de cuvinte – aşa s-ar putea caracteriza, dintr-o trăsătură de pană poezia lui Gheorghe Vidican.”. Sigur, am putea vorbi şi despre felul lui de a construi expresii căutând să cizeleze cât mai mult posibil, în viziunea sa, cuvintele, în metafore proprii versului său, sau despre atenţia pe care o acordă „detaliilor”, uneori scriind ca un pictor de senzaţii, construindu-şi propria lume, propriul univers din contururi – uneori delicate, alteori mai abrupte – , de şoapte şi sugestii cu o simbolistică anume. Sau despre modul în care s-a apropiat de cei lipsiţi de lipsiţi de darul vederii (lucrează ca referent cultural-sportiv la Asociaţia Nevăzătorilor Filiala Bihor-Sălaj, unde, începând din 1992, a pus bazele Festivalului de creaţie literară pentru nevăzători „Paşii profetului”); de altfel, un volum l-a publicat în alfabetul Braille (şi în această selecţie sunt selectate poeme din Tratatul de linişte) („E o glorie să simţi cuvintele ca pe o şoaptă/ în vârful degetelor” – Braille).

Scopul acestei consemnări, dincolo de notaţii despre felul de a scrie al lui George Vidican, despre care am mai avut ocazia să scriu, este mai ales semnalarea apariţiei unei antologii din poezia lui în ediţie bilingvă, italiană-română, în Italia. La finalul volumului sunt indicate sursele selecţiei, anume parte din volumele sale apărute între 2003-2013 (Utopia nisipului, 2003, Tratatul de linişte, 2006 – scris în alfabetul Braille, Mansarda cu vitralii, 2009, Genunchii Tamisei, 2010, Fluturi în tranşee, 2011, Aspru sângele meu, 2012, Maltratatul de linişte, 2013, Forma obeză a foşnetului, 2013, şi o serie de poeme publicate în reviste („Convorbiri literare”, „România literară”, „Orizont”, „Viaţa românească”, „Ramuri”).

Este un volum la a cărui transpunere dintr-o limbă în alta au contribuit şi români şi italieni, fapt care conferă mai multe şanse găsirii celor mai potrivite echivalenţe. De altfel, prin felul în care scrie în paginile de început ale volumului, Annamaria Ferramosca arată că are o viziune asupra felului în care scrie şi înţelege poezie George Vidican. Despre traducerile de poezie română în italiană s-a scris nu o dată (recent, de pildă, Adrian Popescu a publicat în acest sens un text în „Steaua”, nr. 5-6/ 2015), şi despre nevoia de traducători de calitate, dar şi cea a accesului la casele de editură care pot şi promova/ aduce mai aproape de cititori aceste demersuri care reclamă muncă, devotament şi calitate. În revista „Poezia” am publicat deseori traduceri de poezie italiană în limba română, şi de poezie română în limba italiană, am avut de mai multe ori discuţii interesante şi relevante cu traducători de renume italieni care au venit la Iaşi (dar şi în diverse locuri din Italia), uneori cu prilejul lansării unor volume. Concluzia a fost de fiecare dată că, pentru cititorul/ editorul/ traducătorul italian poezia/ literatura română este, deşi sunt deja autori de-ai noştri din mai multe generaţii traduşi în limba lui Dante, un teritoriu încă foarte puţin cunoscut/ explorat. Şi în acest context, şi pentru că George Vidican este un autor cunoscut la noi, şi dată fiind maniera în care a fost abordat acest demers, considerăm binevenită apariţia acestei selecţii.

Gheorghe Vidican, 3 D, poesie 2003-2013, ediţie bilingvă italiană-română, traducere în italiană de Tatiana Ciobanu, Elena Todiraş, versione poetica di Annamaria Ferramosca, supervizione di Gabriella Molcsan, prefaţă: Annamaria Ferramosca, Edizioni CFR, seria Le farfalle di Plutone, Piateda, Italia, 2015, 88 p.