Felix CONSTANTINESCU

GER PASTELAT

 

***

Lîngă felinar

Arbori ninși de lumină.

Vînt îngălbenit.

 

***

Clară boltă bleu

Nori amestecați tîrînd.

Amurg desfrunzit.

 

***

Pe cer muribund

Zbor înghețate aripi.

În ger pastelat.

 

* * *

Pătînd zăpada

Îngenuncheate lacrimi.

Dimineți stinse.

 

* * *

Cerul înflorit

Luminos arhipelag.

Stradă stelată.

 

* * *

‘Nalt stîlp electric

Învăluit de pîclă.

Arbori în flăcări.

 

* * *

Din plopii galbeni

Plutesc convexe frunze.

Stei întristatu.

 

* * *

Între trandafiri

Frunze atîrnă stingher.

Cer ars de lacrimi.

 

* * *

Îi zic iar păsări

Din salcîmii încă albi

Legănați de vînt.

Tema pieselor verii

Sau doar încă gamele.

 

* * *

În pervaz clinchet

De pasăre sub valuri

Rostogolit îmi

 

Învinge radioul

În derivă, scufundat.

 

* * *

Alb magnoliu

Arînd cerul prim secund

Răsfrînte stele

În moi cinci colțuri

Lumină călcînd trepte.

 

* * *

Cerul strălucind

Fosfenic peste codrul

Cuprins de bezne.

Valuri pătrate, drepte

Noaptea prin salcîmi și noi.

 

* * *

Pîlcul de rațe

Curgînd omogen pe rîu

Săltat de valuri

Mocirlindu-și penele

Verzi și tălpile late.