În spaţiul virtual, unul extrem de generos, aflăm o suprapro-ducţie de bloguri; numai cine nu vrea nu-şi face, unul care să-l exprime şi să-l facă prezent, important şi integrat realţional şi social.

În Enciclopedia Universală Britannica, volumul 2, în dreptul cuvîntului blog citim: „Denumire completă: Web log sau jurnal Weblog on-line, în care un individ, un grup sau o corporaţie prezintă o înregistrare a activităţilor, a gîndurilor sau a convingerilor sale. Unele bloguri operează, în principal, cu filtre de ştiri, colectînd diverse surse on-line şi adăugînd comentarii scurte şi linkuri de internet. Alte bloguri se concentrează pe prezentarea de materiale originale. În plus, multe bloguri oferă un forum unde vizitatorii pot comenta şi interacţiona cu editorul. «A scrie pe blog» reprezintă actul de compunere a materialului pentru un blog. Materialele sunt în mare parte scrise, dar imaginile, elementele audio şi videoclipurile sunt şi ele părţi importante ale multor bloguri. „Blogosfera” este universul on-line al blogurilor”.

Tot în Enciclopedia Universală Britannica, remarcînd dezvoltarea blogosferei – una, zicem noi, comparabilă cu expansiunea universului din momentul Big-Bang-ului – constată la nivelul lui octombrie 2005 existenţa a 19,6 milioane de bloguri „un număr care se dubla la fiecare cinci luni. În fiecare zi se creează cca 70000 de bloguri noi – sau, şi mai exact, aproape cîte unul în fiecare secundă. La fel de importantă este şi dezvoltarea blogurilor în alte limbi decît engleza, mai ales în chineză”. Şi copiii, şi adulţii îşi pot crea un blog. Unul dintre motivele proliferării, subliniază Enciclopedia Universală Britannica este „simplitatea cu care pot fi create şi întreţinute. Sunt disponibile multe servicii şi sisteme de software care permit unui individ să configureze un blog în mai puţin de o oră”.

Blogosfera românească, aflăm de pe internet, cuprinde peste 3 milioane de bloguri active, cu o paletă tematică, cum era de aşteptat, extrem de diversă. Tot de aici aflăm cît au evoluat posibilităţile de construire a unui blog faţă de consemnările Enciclopediei, rămasă la nivelul anului 2005; „Există numeroase site-uri care oferă soluţii pentru realizarea unui blog. De exemplu, pe site-urile www. blogger.com sau http://wblog.ro/ există explicaţii pas cu pas pentru crearea unui blog propriu. Ataşarea de imagini sau link-uri către alte pagini, imagini sau filmuleţe, reprezintă o sarcină uşoară, mai ales pentru cei tineri, obişnuiţi să utilizeze programe de calculator” (Wikipedia).

Enciclopedia atenţionează asupra diferenţelor faţă de o pagină obişnuită web, a deschiderii asigurate pentru dialog, prin includerea de forumuri „în care cititorii să publice comentarii la care bloggerul poate să răspundă. Gradul în care sunt tolerate punctele de vedere divergente depinde de editor, dar cele mai multe site-uri web ar trebui să şteargă în mod regulat spamul – inserarea de reclame comerciale şi pornografice în textul unui comentariu aparent inofensiv sau utilizarea unui limbaj trivial sau injurios”.

Blogurile au o gamă largă de preocupări, „de la jurnale personale şi pînă la „armele” publicitare ale campaniilor politice, ale programelor media sau ale diverselor companii comerciale. De asemenea, ele variază şi în funcţie de autor – de la unul singur, la o comunitate întreagă.”.

Blogurile cu caracter politic sau ale oamenilor politici sunt foarte active şi adesea, cum observăm, devin surse de ştiri pentru presa scrisă, audio sau vizuală. Totodată, cum subliniază şi Enciclopedia, este puţin probabil ca „blogurile să înlocuiască mass-media. În schimb, blogurile vor continua să suplimenteze ştirile existente pentru că permit oricărei persoane să configureze un site dedicat intereselor sale particulare sau punctelor de vedere personale. Acum există bloguri pentru o gamă largă de subiecte, de la cele mai recente gadgeturi electronice, pînă la cărţi şi filme, de la sex, la politică etc. În timp, blogurile cele mai de succes pot fi cele care ajung la un public larg fără a dăuna unui grup şi mai larg. Sau succesul poate fi redefinit. În cazul în care convergenţa propusă a tehnologiilor electronice – televiziunea prin cablu, filmele şi internetul – chiar se va petrece, blogurile pot deveni paznicii noii frontiere digitale, transformînd critica şi discuţiile într-un element esenţial al căutării, principala funcţie a internetului. Prin urmare, motoarele de căutare Google, Yahoo se străduiesc să facă din bloguri o parte a imperiilor lor digitale”.

Nu lipsesc, cum era de aşteptat, blogurile cu preocupări literare.

Observăm, cel puţin la nivel de intenţii, o bună aşezare a funcţionării blogurilor în blogosferă, e drept, una nu foarte de interes pentru metabolismul unei literaturi vii, intrată în scena publică, una direcţionată firesc de revistele cu autoritate în domeniu.

Blogurile asigură doar iluzia comunicării, a impresiei că suntem laolaltă, dar, în realitate, tot mai separaţi – comunicarea fiind doar virtuală, fără responsabilitate şi implicare directă. E un mediu ideal pentru proliferarea unor „zombi”, a unor fiinţe amorale.

Blogosfera oferă spectacolul unui vacarm în care nimeni nu ascultă pe nimeni. Nimeni, în realitate, nu agreează dialogul, sunt aglutinate o infinitate de monologuri care oferă doar aparenţa comunicării.

În tot acest vacarm al blogosferei, există suficiente bloguri cu tematică literară instrumentate destul de rar de bloggeri, spre lauda lor, cu expertiză în domeniu.

Întrebarea care se impune este: Cîtă poezie încape pe blog? Primul şi cel mai rapid răspuns: fără limită. Corect, dar nu şi adevărat. Orice producător de versuri îşi poate posta opera lirică „nemuritoare” în spaţiul virtual al blogosferei. Aici nu există, în principiu, nici o cenzură axiologică. O astfel de grilă este, prin definiţie, asigurată doar de spaţiul revistelor literare şi de cultură. Aici există, pentru cei care bat la porţile afirmării, o poştă a redacţiei, un prim filtru care validează sau invalidează primele semne ale talentului. Tot aici sunt cunoscuţi poeţii, prin poeziile publicate. Critica practicată în cuprinsul foilor literare radiografiază producţia editorială remarcînd prezenţa sau absenţa calităţilor lirice.

Blogurile şi blogosfera sunt şi rămîn o uriaşă şi haotică adunare de texte în care lirismul este, din păcate, o floare extrem de rară.

Aşa cum nu ne putem imagina lectura rugăciunilor pe blog, aşa şi poezia refuză să fie citită pe stadioanele blogosferei.