părul tău e singurul nume trecut în cartea mea de identitate

 

îmi spuneai că lumea e plină de ipocriţi

şi viaţa nu e tocmai un basm de Andersen

iar între timp fetiţa cu chibrituri a crescut

şi a devenit femeie în toată firea

îmi spuneai că minciuna e un accesoriu la legătura de chei

pe care o purtăm zi de zi cu noi pentru a deschide alte şi alte inimi

că dragostea nu durează nici măcar trei ani

că o femeie nu poate îmbrăţişa tristeţile unui bărbat singur

că nu e musai să fi fericit chiar dacă ai o viaţă plină de sens

că mai devreme sau mai târziu

moartea tot se va tolăni ca o pisică mare neagră în pragul uşii noastre

 

te-am iubit aşa cum un zeţar îşi iubeşte literele

pe care le culege noapte de noapte

te-am iubit ca un camionagiu în spatele depozitului de haine second-hand

ca un măcelar în carmangerie

ca un vizionar în mijlocul deşertului

ca un elev silitor în ultima bancă din clasă

te-am iubit cum îşi iubeşte o florareasă trandafirii (roza centifolia)

te-am iubit cu tristeţe şi cu bucurie

aşa cum un actor îşi iubeşte personajul la fiecare reprezentaţie

vă rugăm ca pe durata spectacolului să păstraţi telefoanele închise

şi să rămâneţi la locurile dumneavoastră

Doamne Dumnezeule, am strigat în actul 4

tu, pe un pat alb implorând asistenţa

eu, pe un scaun fără picioare levitând în jurul axei noastre

adevărat zic vouă

că drumul spre iad e pavat întotdeauna cu bune intentii

că lumea e un carusel doar atunci când plouă

adevăr zic vouă

că hohotul de plâns de la finalul piesei nu e decât

o simplă expresie a bucuriei

iar părul tău, draga mea

e singurul nume trecut în cartea mea de identitate

 

 

în numele tău am ucis tigrii din sumatra

 

satisfacţia că eşti una dintre acele persoane
care iubeşte viaţa necondiţionat
şi vede întotdeauna partea plină a paharului
nu e întotdeauna completă
pentru că viaţa este un cerc incomplet
şi nici faptul că, uneori, vorbitul la telefon
te face mai interesantă decât
reptila din acvariul grădinii zoologice din moscova
să spui despre poetul x că este remacabil
e un adevărat act de curaj
în condiţiile în care poezia e un animal pe cale de dispariţie
o cenuşăreasă cu rochia ruptă de plictiseală
la un bal dat în folosul comunităţii
un gladiator cu jugulara tăiată în colosseum
în numele tău, femeie, am ucis tigrii din sumatra
am ucis diavolul tasmanian
am incendiat oraşe antice şi sinagogi
am sechestrat colosul din rodos într-un con de umbră
în numele tău am ridicat osanale unui zeu de chihlimbar
pentru tine am jucat poker la cacealma nopţi întregi
şi toate jocurile pierdute ale copilariei le-am jucat
ţară ţară vrem ostaşi maţele-ncurcate
lapte gros castelul uliul şi porumbeii
am rătăcit prin saloane de vodevil cu numele tău pe buze

acinorev
am hrănit guguştiucii din parcuri în numele tău
am mărşăluit zile în şir prin arşiţa verii
am asediat cetăti şi castele medievale

pentru tine mi-am exilat părinţii şi apropiaţii pe-o insulă fără nume
pentru tine am furat aurul incaşilor şi petrolul libienilor
cu numele tău mi-am tatuat visul interzis
răstignit în suburbia veche a oraşului
rostind numele tău am putut călători gratis
cu toate mijloacele de transport în comun
mi-am putut lua mâncare pe datorie
în numele tău am donat sânge la centre de hematologie
în zaţul cafelei de dimineaţă stă scris cu litere de-o şchioapă numele tău
şi asta înseamnă rating, draga mea
înseamnă mult rating

poezia nu este aici

 

nu vă faceţi iluzii

poezia nu este aici

nu are cum să fie aici

căutaţi-o în altă parte

acolo unde poeţii cu iubirile sfâşiate

zac pe jos ca-n luptele cu tauri din Pamplona

unde femeile noastre vânjoase îşi caută idealul de iubire carpatină

prin Zaragoza sau Valladolid

nu, poezia nu este aici

şi-a schimbat identitatea şi a emigrat în vestul nonsălbatic

în vestul prodemocratic

poate o veţi găsi între sânii rubensieni ai frumoaselor castiliene

sau pe tâmplele încordate ale matadorului

gata să aplice lovitura finală

poate o veţi găsi în cafenelele de la malul mării la estoril

sau în repertoriul marilor jazzmani ai lumii

dar nu aici

aici nu este loc şi timp pentru poezie

aici în malaxoarele indigene poezia se digeră mai greu

aici poezia şi-a trăit traiul şi-a mâncat mălaiul

şi-a luat zborul ca o bibliotecă ambulantă în formă de pasăre

spre alte tărâmuri

ştiu veţi veni cu tot felul de argumente să mă contraziceţi

că poezia nu-şi uită menirea

că ea poate fi doar o bombă cu efect întârziat

dar ea nu este aici

poezia de fapt nu a fost niciodată aici

a fost doar iluzia de panaceu

iluzia de bunătate a poeziei

pe care am trăit-o şi-am trăit-o şi-am retrăit-o

multiplicând-o la nesfârşit