Disoluţie

Mă dizolv în culori

Pure jocuri estetice,

Îmi caut chipuri noi,

Creionându-le fețele.

Mă dizolv în sunete

Și-n dalbe ecouri,

Risipind în sonete

Suspine și doruri.

Mă dizolv în ființă

Abisuri neștiute,

În culori oarbe

Și-n sunete mute.

Focul viu

Focul curge…

Se tot despletește,

S-aruncă, s-adună

Ființa-mi amețește.

El curge și curge

În văpăi cristaline

Și apoi se-încheagă

În imagini divine.

Și curge, și curge

În ropot năvalnic

În sufletu-mi rece

Ca un viscol amarnic.

Focul curge nebun

Și-mi biciuie fața.

În murmurul surd

Îmi amorțește viaţa.

Și-apoi focul se stinge

În jăratecu-ncins

Și încet se prelinge

În sufletu-mi stins.