Geometria cuvintelor

 

Pîlpîie lumina, bocet tăcut

al timpului… Viaţa lunecă

precum o corabie pe valuri

înalte… Furtuni năprasnice

lovesc fiecare catarg…

Pînă la capăt e drum

lung şi sînge pe fiecare

meridian… Geometria cuvintelor

are alternanţe… Încerc să adun

în fiecare formă adevărul…

Dar între noapte şi zi doar

această Candelă mai poate

stăvili durerea… Iar eu văd

tot mai departe ţărmul…

iluzie optică de odihnă sau

binecuvîntare?

 

Poeme de mîntuire

E tot mai greu să aduci

în realitate, amintirile.

Linia lor de plutire deseori

se frînge într-o lacrimă.

Poate că pe cer cineva desenează

noi altare de jertfă. Subţiri

sunt duhurile cuvintelor. Uneori

forma lor se concretizează

în poeme de mîntuire.

 

Catedrale vegetale

Copacii înfloriţi, primăvara

visează, departe duce vîntul

şoaptele ei blajine şi pline

de dragoste.

Un ornic se aude cum bate

în catedralele ei vegetale…

valsează fluturi printre flori

iar dorul în murmur de

albine… Şi iar gîndurile

prind aripi… Polimorfe

geografii are visul dar aceste

schimbări geometrice aduc

noi probleme de spirit.

Poezia realităţii reverberează

noi hierofanii… Dintre ele

pot oare alege rugăciuni de

pace şi de iubire?

 

Geometrii spirituale

Încerc să găsesc geometrii

spirituale. Un echilibru între

realitate şi mistica realităţii.

Ca un compas cu centrul

în inima mea, se conturează

un cerc peste munţii ideilor.

Nimeni n-ar şti nimic dacă

vîrful lui ascuţit n-ar lăsa

urme… La fel fiecare gînd

al poetului pe altarele nemuririi.