Marin BOCA
Metamorfoze Sufletul, ca un rîu către revelaţie, prin care ne diriguim corăbiile-idealuri spre ţărmul de dincolo de noapte Delir Singur cînt asemeni desfrunzirii, cînt ca să cînt, visez, mai am ce visa, dezghioc tumultul liniştii cînd visez şi mănînc Oh, pînă şi salcîmii din faţa ferestrei la ora cînd nimic nu răsare, […]
Valentin-Cosmin TUFAN
(Născut la 21 iunie 1988, la Buzău) Simetrie Timpul lasă urme în cele două medii paralele – văzute-n oglindă ca într-o redare picture in picture. Antiteza se confundă cu destinaţiile deja-vu-ului – se nasc roiuri între medii într-o simetrie diformă. Lacătul stă încifrat ca un algoritm imaterial indescifrabil în concretul materiei. Visele […]
Alex CAZACU
(Născut la 25 aprilie 1975, la Olteniţa) Elegie hibernală Umbra păsărilor joacă un teatru absurd peste castelul de apă din mijlocul cîmpiei unde iubirea a coborît printre arbori Şi pietre ce se macină cu fiecare sărut al nostru tulburat de îndoiala verbului a fi sub soarele de iarnă rămas printre noi precum inima unui cerb […]
Adriana MOSCICKI
Peisaj interior Din trecut sau din noi, ceaţa se adună în zori. O singură rază tâmpla atinge lacrima în tăcere se stinge. Pun plase pentru inimi sau păsări călătoare uite, departe în zare cîmpuri scot muguri de culoare. Verde miros de lemn mă atinge mister încătuşat scris cu sînge, afară încifrat înăuntru tremurat. […]
Ana HÂNCU
armăsarii vârstei dacă soarele răsare peste arc şi peste umbre unde dorului pun lacăt unde şoapta să ascund? dacă ziua se coboară peste gânduri dimineaţa unde să pitesc povara anilor ce-mi plânge viaţa? dincolo de arc şi zare peste setea unei clipe roua cerne alinare printre anotimpuri sure către scorburi hibernale armăsarii vârstei poartă visele-mpletite-n […]
Doru MAXIMOVICI
IMAGINEA… imaginea dintre trăiri ia chipul slăbiciunii dimineţii a începutului de azi după o noapte neînţeleasă a speranţei a înţelepciunii tinereţii iubito schimbă anotimpul imaginat la început de viaţă în conştiinţa naturală a iubirii de sub cuvântul neînţeles al fericirii iubito dacă vrei îţi scriu în versuri parcela rândul şi mormântul cuvintelor ce nu […]
Liviu CAPŞA
Cariera de piatră ce aspră ce secată e viaţa în cariera de piatră nici o gâză niciun fie de iarbă nu-şi riscă aici frăgezimea nici o floare de câmp nu-şi şterge culoarea cu praf nici un scaiete nu-şi agaţă speranţa în malul de piatră doar piatră numai piatră coaptă răscoaptă de soare şi-arar vreo şopârlă […]
Daniela OUATU
Şiragul toamnei Raze obosite mîngîie creştetul ploii cu degete albastre. Ce streşini împart inimile noastre pe-acelaşi şirag la gîtul toamnei… Din buzunare goale păsări presară viaţă şiroind ,şiroind… Cum te-ai topit în fîşii de ceaţă cum m-am topit… Îngerul din poem Mi-e milă… de îngerul acestei clipe, sprinţar; Pasul tău spre ce plînset […]
Olga Al. DIACONU
LUI SADOVEANU Cu paşii maiestuoşi şi lini ca vîntul şi-acum te auzim printre copaci, căci ai iubit pădurea şi pămîntul şi apelor le-ai fost stăpîn şi vraci Şi-acum te mai abaţi tip-til prin Deltă sau prin coliba de la Bradul Strîmb, chiar de-ai lăsat şi undiţa, şi puşca şi locurile toate în arendă şi […]
Constantin BOBOC
Poezie şi necesitate Mă întreb deseori unde curg clipele şi anii? Veacuri mari de îndoială adună hierofanii absurde pe la hotarele realităţii. „Şi absurdul face parte din sacru mai ales cînd preoţii amurgului îl parodiază în incantaţii ipocrite” (astfel de parodii nu produc nimic altceva decît supărare (inchiziţii subtextuale şi anticoncepţionale pot confirma diagnosticul cu […]