VEGHE

eşti tu aceea care-n ruga nopţii tainic îmi veghezi tăcerea

sunt singur rătăcesc cărarea-ntre pământ şi stele

sunt singur ispăşesc păcatul, îmi petrec durerea

‘napoi în trup, din trup ’napoi în suflet, spre-ale mele

 

tăceri, credeam că îmi veghezi tăcerea, o ocroteşti de zvârcolirea nopţii

şi căutând lumina am ajuns târziu şi obosit prin asfinţit în noapte

sunt singur şi frumos îmi ispăşesc păcatul, îmi petrec durerea

din trup în suflet, din suflet înapoi în trup, în dulci păcate

 

şi aş fi vrut să mă răscumperi-n seara de iubire

poate în dimineaţa parfumului tăcut şi desuet de seară

eşti tu aceea ce îmi spovedeşti, ce îmi asculţi tăcerea

dimineţii

 

şi-ai vrea să fie dimineaţa

seară?

 

şi seara dimineaţă

şi dimineaţa seară

iară?

 

 

VARA

te aşteptam şi nu se mai sfârşea o vară muribundă,

în pepenele roz, searbăd, încă nevândut,

în bobul vânăt strugurele aştepta fecunda

degustare a vinului promis şi încă nefăcut

 

şi aşteptai (cum aşteptam să treacă lunga vară)-n nenăscuta toamnă

să mă atingi, să mă culegi, ciorchini negri-amărui,

mâinile albe cufundai în călimară

ca într-un teasc mai vechi de lemn, ca ritual, să-mi spui

 

că versul este dulce ca şi-aşteptarea

versului să fie poezia-acestui anotimp

cu degetele înmuiate-n must citeai ca dintr-o carte vinul

şi degustai acest dulce, leneş timp!

 

LANURI

păşeşti

tăcut

cu talpa goală

pe pământ

treci prin grâu

cu poala albă

ridicată

ca prin râu

pe umeri

pletele-ţi curg

râu

curg spicele de grâu

te-aşezi

te uiţi la cer

şi taci

iar cerul este plin de maci

şi unduiesc

în jur

lanuri de grâu

şi tac

 

te-aşezi

te uiţi la cer

şi taci

 

iar cerul este plin de maci!